Basic HTML Version
Capitolul 17 — Fuga ¸si exilul lui Iacov
Amenin¸tat cu moartea de mânia lui Esau, Iacov plec˘a din casa
tat˘alui s˘au ca fugar; dar ducea cu el binecuvântarea tat˘alui; Isaac
înnoise fa¸t˘a de el f˘ag˘aduin¸ta leg˘amântului ¸si îl îndemnase, ca mo¸s-
tenitor al acestui leg˘amânt, s˘a-¸si caute o nevast˘a din familia mamei
sale din Mesopotamia. Cu toate acestea, Iacov porni la drumul s˘au
singuratic cu inima adânc îngrijorat˘a. Numai cu un toiag în mâinile
sale, el trebuia s˘a c˘al˘atoreasc˘a sute de kilometri printr-o ¸tar˘a locuit˘a
de triburi s˘albatice, nomade. Cuprins de remu¸scare ¸si team˘a, el c˘aut˘a
s˘a-i evite pe oameni, ca nu cumva fratele s˘au mânios s˘a-i afle urma.
El se temea de faptul c˘a pierduse pentru totdeauna binecuvântarea pe
care Dumnezeu θsi propusese s˘a i-o dea; ¸si Satana era acolo, prezent,
ca s˘a-l cople¸seasc˘a cu ispite. Seara celei de a doua zile îl g˘asi departe
de corturile tat˘alui s˘au. El avea sim¸t˘amântul c˘a era un alungat dintre
oameni ¸si era con¸stient de faptul c˘a tot necazul acela fusese adus asu-
pra sa numai de c˘atre comportarea sa gre¸sit˘a. Întunericul disper˘arii
ap˘asa greu asupra sufletului s˘au ¸si aproape c˘a nici nu îndr˘aznea s˘a se
roage. Dar el era atât de singur, încât sim¸tea nevoia unei protec¸tii din
partea lui Dumnezeu, a¸sa cum nu sim¸tise niciodat˘a pân˘a atunci. Cu
lacrimi ¸si profund˘a umilin¸t˘a, el î¸si m˘arturisi p˘acatul ¸si ceru st˘aruitor
o dovad˘a a faptului c˘a nu era cu totul p˘ar˘asit. Cu toate acestea, nu
sim¸ti nici o u¸surare de povara inimii sale. El pierduse orice încredere
în sine ¸si se temea c˘a Dumnezeul p˘arin¸tilor s˘ai îl lep˘adase.
Dar Dumnezeu nu îl p˘ar˘asise pe Iacov. Harul s˘au era înc˘a în-
tins asupra servului s˘au gre¸sit ¸si lipsit de încredere. Plin de mil˘a,
Domnul i-a descoperit exact lucrul de care Iacov avea nevoie — UN
MÂNTUITOR. El p˘ac˘atuise, dar inima sa era plin˘a de recuno¸stin¸t˘a,
când v˘azu descoperindu-i-se o cale prin care el putea fi readus în
gra¸tia lui Dumnezeu.
Obosit de drum, fugarul se culc˘a pe p˘amântul gol, având drept
c˘ap˘atâi o piatr˘a. În timp ce dormea, a v˘azut o scar˘a str˘alucitoare ¸si
luminoas˘a, al c˘arei cap˘at se sprijinea pe p˘amânt, în timp ce vârful ei
atingea cerul. Pe aceast˘a scar˘a urcau ¸si coborau îngeri; deasupra ei
166