Basic HTML Version
Capitolul 18 — Noaptea luptei
Cu toate c˘a Iacov p˘ar˘asise Padan-Aramul în deplin˘a ascultare
de sfatul divin, totu¸si nu f˘ar˘a team˘a se întorcea el pe acela¸si drum
pe care, cu dou˘azeci de ani în urm˘a, îl f˘acuse ca un fugar. P˘acatul
lui, comis prin în¸selarea tat˘alui s˘au, st˘atea mereu înaintea sa. Era
con¸stient de faptul c˘a exilul s˘au cel lung era rezultatul direct al acelui
p˘acat ¸si el se gândea zi ¸si noapte la aceste lucruri, iar repro¸surile
unei con¸stiin¸te ce-l acuza f˘aceau foarte trist˘a c˘al˘atoria lui. Când
dealurile din ¸tara sa natal˘a au ap˘arut în dep˘artare înaintea lui, inima
patriarhului a fost profund mi¸scat˘a. Tot trecutul i-a ap˘arut în mod
viu înainte. O dat˘a cu amintirea p˘acatului s˘au era prezent ¸si gândul
la favoarea acordat˘a lui de Dumnezeu, cum ¸si gândul la f˘ag˘aduin¸tele
divine de ajutor ¸si c˘al˘auzire.
Pe m˘asur˘a ce se apropia de sfâr¸situl c˘al˘atoriei sale, gândul la
Esau i-a adus multe prevestiri îngrijor˘atoare. Dup˘a fuga lui Iacov,
Esau s-a considerat ca singurul mo¸stenitor al averii tat˘alui s˘au. Vestea
reîntoarcerii lui Iacov putea s˘a trezeasc˘a temerea c˘a el venea ca s˘a
cear˘a partea sa de mo¸stenire. Acum, Esau era în stare s˘a fac˘a fratelui
s˘au un mare r˘au, dac˘a ar fi dorit, ¸si putea s˘a se manifeste în mod
violent fa¸t˘a de el, nu numai din dorin¸ta de r˘azbunare, ci pentru a-¸si
asigura în mod netulburat st˘apânirea averii pe care de atâta timp o
considera ca fiind numai a sa.
Din nou Domnul i-a dat lui Iacov o dovad˘a a ocrotirii divine. În
timp ce mergea spre sud de muntele Galaad, dou˘a o¸stiri de îngeri
îl înso¸teau mergând în fa¸ta ¸si în spatele s˘au, înaintând o dat˘a cu ai
lui, pentru protejarea lor. Iacov î¸si reaminti de visul avut cu mult
timp în urm˘a la Betel, ¸si inima sa împov˘arat˘a se sim¸ti mai u¸surat˘a
de faptul c˘a solii cere¸sti, care îi aduseser˘a n˘adejde ¸si curaj la fuga
sa din Canaan, aveau s˘a fie acum p˘azitorii întoarcerii sale. ¸Si el a
zis: „«Aceasta este tab˘ara lui Dumnezeu!» De aceea a pus locului
aceluia numele «Mahanaim» (Tab˘ar˘a îndoit˘a)“ (
Geneza 32, 2
).
Totu¸si, Iacov avea sim¸t˘amântul c˘a ¸si el avea ceva de f˘acut pentru
a fi în siguran¸t˘a. De aceea, el a trimis fratelui s˘au soli, cu un cuvânt de
[196]
176