Basic HTML Version
Capitolul 19 — Întoarcerea în Canaan
Trecând Iordanul, „Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în
¸tara Canaan“ (
Geneza 33, 18
). Astfel, rug˘aciunea în˘al¸tat˘a de patriarh
la Betel, ca Dumnezeu s˘a-l aduc˘a iar˘a¸si în pace în ¸tara sa, a fost
ascultat˘a. Pentru un timp, el a locuit în valea Sihem. Acolo, cu o sut˘a
de ani înainte, Avraam ¸si-a în˘al¸tat pentru prima dat˘a tab˘ara ¸si a ridicat
acolo primul s˘au altar în ¸tara F˘ag˘aduin¸tei. Aici, Iacov a cump˘arat
„partea de ogor pe care-¸si întinsese cortul de la fiii lui Hamor, tat˘al
lui Sihem, cu o sut˘a de chesita. ¸Si acolo a ridicat un altar, pe care
l-a numit El-Elohe-Israel“ (Domnul este Dumnezeul lui Israel —
Geneza 33, 19-20
). Ca ¸si Avraam, Iacov a în˘al¸tat lâng˘a cortul s˘au
un altar Domnului, chemând pe membrii familiei sale la jertfa de
diminea¸t˘a ¸si sear˘a. Aici a s˘apat el fântâna la care, ¸saptesprezece
veacuri mai târziu, a venit Fiul lui Iacov, Mântuitorul, ¸si lâng˘a care,
odihnindu-se de c˘aldura de la amiaz˘a, El a vorbit ascult˘atorilor S˘ai
mira¸ti despre acea ap˘a „care va ¸tâ¸sni în via¸ta ve¸snic˘a“ (
Ioan 4, 14
).
R˘amânerea lui Iacov ¸si a fiilor s˘ai la Sihem s-a sfâr¸sit cu vio-
len¸t˘a ¸si v˘arsare de sânge. Unica fiic˘a din casa sa a fost dezonorat˘a,
aducându-se ru¸sine asupra ei, doi dintre fra¸tii ei au fost vinova¸ti de
omor, o întreag˘a cetate a fost dat˘a ruinei ¸si uciderii ca r˘azbunare
pentru f˘ar˘adelegea s˘avâr¸sit˘a de un tân˘ar desfrânat. Începutul care a
dus la un rezultat a¸sa de teribil a fost fapta fiicei lui Iacov, care „a
ie¸sit s˘a vad˘a pe fetele ¸t˘arii“, avântându-se astfel într-o leg˘atur˘a cu
cei netem˘atori de Dumnezeu. Cel care caut˘a pl˘acerea între cei ce
nu se tem de Dumnezeu se a¸seaz˘a singur pe terenul lui Satana ¸si îi
invit˘a ispitele.
Cruzimea viclean˘a a lui Simeon ¸si Levi nu a fost neprovocat˘a; ¸si
totu¸si, în comportarea lor fa¸t˘a de locuitorii din Sihem, ei au f˘aptuit
un p˘acat foarte mare. Ei au ascuns cu grij˘a inten¸tiile lor fa¸t˘a de
Iacov, iar vestea despre r˘azbunarea lor l-a umplut de groaz˘a. Cu
[205]
inima îndurerat˘a în fa¸ta în¸sel˘aciunii ¸si violen¸tei fiilor s˘ai, el a spus
numai: „Voi m-a¸ti nenorocit, f˘acându-m˘a urât locuitorilor ¸t˘arii....
N-am sub porunca mea decât un mic num˘ar de oameni; ei se vor
184