Basic HTML Version
Capitolul 20 — Iosif în Egipt
Între timp, Iosif ¸si cei ce l-au cump˘arat se aflau pe drumul spre
Egipt. Pe când caravana c˘al˘atorea spre miaz˘azi, c˘atre hotarele Canaa-
nului, b˘aiatul a putut z˘ari în dep˘artare colinele printre care se aflau ¸si
corturile tat˘alui s˘au. El a plâns amar, gândindu-se la tat˘al s˘au iubitor,
în singur˘atatea ¸si durerea lui. Din nou i-a venit în minte scena de la
Dotan. El i-a v˘azut pe fra¸tii s˘ai plini de mânie ¸si a sim¸tit privirile lor
furioase a¸tintite asupra lui. Cuvintele în¸tep˘atoare ¸si insult˘atoare, cu
care ei au r˘aspuns rug˘amin¸tilor lui disperate, r˘asunau în urechile lui.
Cu inima tremurând˘a privi înainte, spre viitor. Ce schimbare avusese
loc în situa¸tia lui — de la pozi¸tia sa de fiu prea iubit, la aceea de
sclav dispre¸tuit ¸si neajutorat. Singur ¸si f˘ar˘a prieteni, care avea s˘a fie
soarta sa în ¸tara str˘ain˘a în care era dus? Pentru un timp, Iosif c˘azu
prad˘a unei dureri ¸si unei groaze nest˘apânite.
Dar, în providen¸ta lui Dumnezeu, chiar aceast˘a experien¸t˘a avea
s˘a fie o binecuvântare pentru el. În câteva ore, el a înv˘a¸tat ceea ce
ani de zile n-ar fi putut s˘a înve¸te. Tat˘al s˘au, puternic ¸si duios, cum
fusese ¸si iubirea lui, îi f˘acuse r˘au prin comportarea lui p˘artinitoare ¸si
indulgent˘a. Aceast˘a neîn¸teleapt˘a preferin¸t˘a i-a mâniat pe fra¸tii lui ¸si
i-a provocat la fapta lor cea crud˘a, care l-a desp˘ar¸tit de c˘aminul s˘au.
Efectele ei s-au manifestat de asemenea în propriul s˘au caracter. Au
fost încurajate gre¸seli care acum trebuia s˘a fie corectate. El devenise
încrez˘ator în sine ¸si preten¸tios. Obi¸snuit s˘a fie sl˘abiciunea grijii
tat˘alui s˘au, ¸si-a dat seama c˘a este nepreg˘atit s˘a fac˘a fa¸t˘a greut˘a¸tilor
din fa¸ta sa, vie¸tii aspre ¸si lipsite de ocrotire a unui str˘ain ¸si a unui
sclav.
În situa¸tia aceasta, gândul i s-a îndreptat spre Dumnezeul tat˘alui
s˘au. În copil˘arie, el fusese înv˘a¸tat s˘a-L iubeasc˘a ¸si s˘a se team˘a de
El. Adesea, în cortul tat˘alui s˘au, el ascultase istorisirea visului pe
care Iacov l-a avut pe când fugise în exil. I se povestise despre
f˘ag˘aduin¸tele lui Dumnezeu f˘acute lui Iacov ¸si cum fuseser˘a ele
împlinite — cum, atunci când a fost nevoie, îngerii lui Dumnezeu
au venit s˘a-l înve¸te, s˘a-l mângâie ¸si s˘a-l ocroteasc˘a. El fusese înv˘a¸tat
[214]
193