Basic HTML Version
Capitolul 4 — Planul de Mântuire
C˘aderea omului în p˘acat a umplut cerul de durere. Lumea pe
care Dumnezeu o f˘acuse a ajuns ruinat˘a de blestemul p˘acatului ¸si
locuit˘a de fiin¸te omene¸sti sortite mizeriei ¸si mor¸tii. Se p˘area c˘a nu
exist˘a nici o sc˘apare pentru aceia care au c˘alcat Legea. Îngerii ¸si-au
încetat cântecele lor de laud˘a. Peste tot, în cur¸tile cerului, era plânset
din cauza ruinei pe care o adusese p˘acatul.
Fiului lui Dumnezeu, Comandantul lui cel glorios al cerului, I
s-a f˘acut mil˘a de neamul omenesc c˘azut. Inima Sa a fost mi¸scat˘a de
o ne¸t˘armurit˘a mil˘a, atunci când vaietele lumii s-au în˘al¸tat pân˘a la
El. Dar iubirea divin˘a concepuse un plan prin care omul s˘a poat˘a fi
r˘ascump˘arat. Legea lui Dumnezeu c˘alcat˘a cerea via¸ta p˘ac˘atosului.
În tot Universul nu se afla decât Unul singur care, în folosul omului,
putea s˘a satisfac˘a cerin¸tele ei. Deoarece Legea divin˘a este tot a¸sa
de sfânt˘a ca ¸si Dumnezeu, numai cineva deopotriv˘a cu Dumnezeu
putea face isp˘a¸sire pentru c˘alcarea ei. Nimeni altul, ci numai Hristos
putea s˘a r˘ascumpere neamul omenesc din blestemul Legii ¸si s˘a-
l aduc˘a iar˘a¸si în armonie cu cerul. Hristos avea s˘a ia asupra Sa
vinov˘a¸tia ¸si ru¸sinea p˘acatului — p˘acat ce este atât de dezgust˘ator
pentru un Dumnezeu sfânt, încât avea s˘a-L despart˘a pe Tat˘al de Fiul
S˘au. Hristos avea s˘a coboare pân˘a în adâncurile mizeriei, pentru a
salva neamul omenesc din ruina lui.
El a pledat înaintea Tat˘alui în favoarea p˘ac˘atosului, în timp ce
o¸stile cere¸sti a¸steptau rezultatul cu un interes atât de puternic, încât
nu poate fi exprimat prin cuvinte. Acea tainic˘a convorbire — „sfatul
p˘acii“ (traducerea englez˘a a textului din
Zaharia 6, 13
— n. tr.)
pentru fiii cei c˘azu¸ti ai oamenilor — a durat destul de mult. Planul
de Mântuire fusese alc˘atuit mai înainte de aducerea la existen¸t˘a
a p˘amântului, c˘aci Hristos este „Mielul care a fost junghiat de la
întemeierea lumii“ (
Apocalipsa 13, 8
); totu¸si, a fost o lupt˘a chiar
pentru Împ˘aratul Universului ca s˘a dea pe Fiul S˘au s˘a moar˘a pentru
neamul omenesc c˘azut. Dar „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
c˘a a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, s˘a nu piar˘a,
49