Basic HTML Version
Capitolul 55 — Copilul Samuel
Elcana, un levit din muntele lui Efraim, era un b˘arbat cu stare ¸si
cu influen¸t˘a, care Îl iubea pe Dumnezeu ¸si se temea de El. Ana, so¸tia
lui, era o femeie plin˘a de evlavie, blând˘a ¸si modest˘a. Caracterul ei
se remarca printr-o profund˘a seriozitate ¸si o credin¸t˘a sincer˘a.
Binecuvântarea c˘autat˘a cu atâta râvn˘a de to¸ti evreii era re¸tinut˘a
de la aceast˘a pereche tem˘atoare de Dumnezeu: în casa lor nu se
auzea glas vesel de copil, iar dorin¸ta de a-¸si perpetua numele l-a
f˘acut pe so¸t — a¸sa cum se întâmplase cu mul¸ti al¸tii — s˘a încheie
o a doua c˘as˘atorie. Dar pasul acesta, care fusese f˘acut din lips˘a de
credin¸t˘a, nu a adus fericire. S-au ad˘augat la familie b˘aie¸ti ¸si fete;
dar bucuria ¸si frumuse¸tea sfintei rânduieli divine a fost întinat˘a, iar
pacea familiei nimicit˘a. Penina, noua so¸tie, era geloas˘a ¸si m˘arginit˘a
¸si se purta cu îngâmfare ¸si neobr˘azare. Pentru Ana p˘area c˘a pierise
orice n˘adejde, iar via¸ta i se ar˘ata ca o povar˘a; cu toate acestea, ea
suporta încercarea cu blânde¸te ¸si f˘ar˘a s˘a murmure.
Elcana ¸tinea cu credincio¸sie prescrip¸tiile divine. Serviciul divin
la Silo mai func¸tiona înc˘a, dar, din cauza dezordinii în desf˘a¸surarea
slujbei, el nu era chemat s˘a-¸si fac˘a serviciul la templu, a¸sa cum i se
cuvenea unui levit. Cu toate acestea, el se suia cu familia lui, pentru
ca s˘a ia parte la adun˘arile rânduite, unde s˘a se închine ¸si s˘a aduc˘a
jertfe.
Duhul cel r˘au care p˘atrunsese în via¸ta lui de familie se furi¸sa
chiar ¸si la s˘arb˘atorile sfinte, care erau în leg˘atur˘a cu serviciul divin.
Dup˘a ce se aducea jertfa de mul¸tumire, întreaga familie se aduna
dup˘a obiceiul tradi¸tional la o serbare solemn˘a, dar voioas˘a. Cu acest
prilej, Elcana d˘adea mamei copiilor lui câte o parte pentru ea ¸si
pentru fiecare fiu ¸si fiic˘a; iar ca semn al pre¸tuirii lui, Anei îi d˘adea
o parte îndoit˘a, ca s˘a-i arate c˘a iubirea lui fa¸t˘a de ea era aceea¸si ca
¸si când ar fi avut un fiu. Ars˘a de gelozie, a doua so¸tie cerea atunci,
[570]
ca una care era privilegiat˘a de Dumnezeu, s˘a-i dea ei întâietate ¸si
râdea de Ana din cauz˘a c˘a nu avea copii, socotind c˘a acesta e un
semn c˘a Dumnezeu nu are pl˘acere de ea. Lucrul acesta se repeta de
536