Basic HTML Version
Capitolul 73 — Ultimii ani ai lui David
Înfrângerea lui Absalom nu a adus îndat˘a pace împ˘ar˘a¸tiei. Un
num˘ar atât de mare de oameni participase la r˘ascoal˘a, încât David
nu s-a înapoiat în capital˘a ¸si nu ¸si-a reluat puterea f˘ar˘a o invita¸tie
din partea semin¸tiilor. În starea de confuzie ce a urmat înfrângerii
lui Absalom, nu a avut loc o ac¸tiune grabnic˘a ¸si hot˘arât˘a pentru a-l
chema înapoi pe împ˘arat, iar când Iuda a avut ini¸tiativa de a-l aduce
înapoi pe David, s-a trezit gelozia celorlalte semin¸tii, iscându-se o
contra-revolu¸tie. Totu¸si, aceasta a fost repede oprit˘a ¸si în Israel s-a
restabilit pacea.
Istoria vie¸tii lui David ofer˘a una dintre m˘arturiile cele mai im-
presionante din câte s-au dat cu privire la primejdiile care amenin¸t˘a
sufletul din partea puterii, a bog˘a¸tiei ¸si a onorurilor lume¸sti-lucruri
care sunt dorite de oameni cu cea mai mare înfocare. Pu¸tini au trecut
prin experien¸te mai potrivite pentru a-i preg˘ati s˘a treac˘a cu bine prin
astfel de încerc˘ari. Prima parte a vie¸tii lui David, ca p˘astor, cu lec¸ti-
ile ei de smerenie, de munc˘a plin˘a de r˘abdare, de duioas˘a îngrijire
pentru turmele sale, strânsa leg˘atur˘a cu natura, în singur˘atatea dealu-
rilor, care-i dezvolta geniul muzical ¸si poetic ¸si-i îndruma gândurile
c˘atre Creator, îndelunga disciplin˘a a anilor petrecu¸ti în pustie, care
cerea curaj, t˘arie, r˘abdare ¸si credin¸t˘a în Dumnezeu — toate acestea
fuseser˘a rânduite de Dumnezeu ca preg˘atire pentru tronul lui Israel.
David se bucurase de experien¸te minunate în ce prive¸ste iubirea lui
Dumnezeu ¸si fusese înzestrat din bel¸sug cu Duhul S˘au; în istoria
vie¸tii lui Saul, el v˘azuse cât de neajutorat este omul care se sprijin˘a
numai pe în¸telepciunea omeneasc˘a. ¸Si, cu toate acestea, succesul ¸si
onorurile lume¸sti i-au sl˘abit atât de mult caracterul, încât David a
fost deseori înfrânt de ispititor.
Rela¸tiile cu na¸tiunile p˘agâne au dus la na¸sterea dorin¸tei de a
merge dup˘a obiceiurile lor na¸tionale ¸si au trezit ambi¸tia dup˘a m˘ari-
rea lumeasc˘a. Israel, ca popor al Domnului, trebuia s˘a fie onorat, dar,
crescându-le mândria ¸si încrederea îi ei în¸si¸si, izraeli¸tii nu fuseser˘a
mul¸tumi¸ti cu aceast˘a întâietate. Se gândeau mai mult la pozi¸tia lor
[747]
703