Basic HTML Version
Capitolul 12 — De la Izreel la Horeb
O dat˘a cu uciderea proorocilor lui Baal s-a deschis calea pen-
tru aducerea la îndeplinire a unei puternice reforme spirituale în
cele zece semin¸tii ale regatului de nord. Ilie prezentase poporului
apostazia lui; îl chemase s˘a-¸si umileasc˘a inima ¸si s˘a se întoarc˘a la
Domnul. Judec˘a¸tile Cerului fuseser˘a aduse la îndeplinire, poporul
î¸si m˘arturisise p˘acatele ¸si recunoscuse pe Dumnezeul p˘arin¸tilor lor
ca fiind Dumnezeul cel viu; ¸si acum blestemul Cerului avea s˘a fie
retras, iar binecuvânt˘arile vremelnice ale vie¸tii s˘a fie reînnoite. ¸Tara
urma s˘a fie reînviorat˘a cu ploaie. „Suie-te de m˘anânc˘a ¸si bea“, a
spus Ilie lui Ahab, „c˘aci se aude vuiet de ploaie“. Apoi proorocul
s-a urcat în vârful muntelui s˘a se roage.
Nu pentru c˘a se ar˘atase vreo dovad˘a exterioar˘a a ploii care era
gata s˘a cad˘a a putut Ilie s˘a îndemne atât de sigur pe Ahab s˘a se
preg˘ateasc˘a de ploaie. Proorocul n-a v˘azut nici un nor pe cer, n-
a auzit nici un tunet. El a vorbit numai cuvântul pe care Duhul
[156]
Domnului l-a îndemnat s˘a-l spun˘a ca r˘aspuns la credin¸ta lui cea
puternic˘a. Toat˘a ziua se conformase neab˘atut voin¸tei lui Dumnezeu;
iar acum, dup˘a ce f˘acuse tot ce fusese în puterea lui, ¸stia c˘a Cerul
va rev˘arsa din bel¸sug binecuvânt˘arile promise. Acela¸si Dumnezeu
care trimisese seceta, f˘ag˘aduise o ploaie îmbel¸sugat˘a ca r˘asplat˘a a
îndeplinirii drept˘a¸tii; ¸si acum Ilie a¸stepta rev˘arsarea f˘ag˘aduit˘a. Într-o
atitudine de umilin¸t˘a, „cu fa¸ta între genunchi“, el mijlocea înaintea
lui Dumnezeu în favoarea Israelului poc˘ait.
Iar ¸si iar a trimis Ilie pe solul s˘au într-un loc de unde se putea
vedea Marea Mediteran˘a, ca s˘a vad˘a dac˘a este vreun semn vizibil c˘a
Dumnezeu i-a ascultat rug˘aciunea. De fiecare dat˘a robul se întorcea
spunând: „Nu este nimic“. Proorocul nu ¸si-a pierdut r˘abdarea ¸si nici
credin¸ta, ci a continuat cererea lui st˘aruitoare. De ¸sapte ori robul
s-a întors cu r˘aspunsul c˘a nu vede nici un nor de ploaie pe cerul ca
arama. Nedescurajat, Ilie l-a trimis înc˘a o dat˘a, dar de data aceasta
robul s-a întors zicând: „lat˘a c˘a se ridic˘a un nor mic din mare, ca o
palm˘a de om“.
97