Basic HTML Version
Capitolul 16 — Pr˘abu¸sirea casei lui Ahab
Influen¸ta rea pe care Izabela o exercitase de la început asupra lui
Ahab a continuat în anii de mai târziu ai vie¸tii lui ¸si a adus roade
în fapte de ru¸sine ¸si de violen¸t˘a, care rar au fost egalate în istoria
sfânt˘a. „N-a fost nimeni care s˘a se fi vândut, pentru ca s˘a fac˘a r˘au
înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevast˘a-sa Izabela îl a¸tâ¸ta la
aceasta“.
Având din fire o înclina¸tie c˘atre l˘acomie, Ahab, înt˘arit ¸si sus¸tinut
în nelegiuire de Izabela, urmase pornirile inimii lui p˘ac˘atoase, pân˘a
când a ajuns st˘apânit cu totul de spiritul egoismului. El nu punea
nici o piedic˘a dorin¸telor sale; socotea c˘a lucrurile pe care le dorea
sunt ale lui de drept.
Aceast˘a tr˘as˘atur˘a dominant˘a a lui Ahab, care a influen¸tat atât
de dezastruos viitorul împ˘ar˘a¸tiei sub conducerea urma¸silor lui, s-a
dat pe fa¸t˘a într-o întâmplare care a avut loc atunci când Ilie era
înc˘a prooroc în Israel. Nu departe de palatul împ˘aratului era o vie
care apar¸tinea lui Nabot din Izreel. Ahab ¸si-a pus în gând s˘a pun˘a
[205]
st˘apânire pe aceast˘a vie ¸si ¸si-a propus s-o cumpere sau s˘a dea în
schimb o alt˘a bucat˘a de p˘amânt. „D˘a-mi mie via“, a zis el lui Nabot,
„s˘a fac din ea o gr˘adin˘a de verde¸turi, c˘aci este foarte aproape de casa
mea. În locul ei î¸ti voi da o vie mai bun˘a sau, dac˘a-¸ti vine bine, î¸ti
voi pl˘ati pre¸tul ei în argint“.
Nabot î¸si pre¸tuia mult via, pentru c˘a fusese a p˘arin¸tilor lui, ¸si
a refuzat s˘a i-o dea, „S˘a m˘a fereasc˘a Domnul“, a r˘aspuns el, „s˘a-¸ti
dau mo¸stenirea p˘arin¸tilor mei!“ Dup˘a legea levitic˘a, nici o bucat˘a de
p˘amânt nu putea fi înstr˘ainat˘a pentru totdeauna prin vânzare sau prin
schimb; to¸ti copiii lui Israel trebuia s˘a p˘astreze mo¸stenirea semin¸tiei
p˘arin¸tilor lor (
Numeri 36, 7
).
Refuzul lui Nabot l-a îmboln˘avit pe monarhul egoist. „Ahab a
intrat în cas˘a trist ¸si mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese
Nabot din Izreel.... S-a culcat pe pat, ¸si-a întors fa¸ta, ¸si n-a mâncat
nimic“.
129