Basic HTML Version
Capitolul 29 — Solii din Babilon
În culmea domniei lui prospere, împ˘aratul Ezechia a fost deodat˘a
lovit de o boal˘a fatal˘a. „Bolnav pe moarte“, cazul lui era dincolo de
puterea omului de a veni în ajutor. Ultimele n˘adejdi p˘areau pierdute
când proorocul Isaia i s-a ar˘atat cu solia: „A¸sa vorbe¸ste Domnul:
«Pune-¸ti în rânduial˘a casa, c˘aci vei muri ¸si nu vei mai tr˘ai»“ (
Isaia
38, 1
).
Perspectiva p˘area foarte întunecat˘a, dar împ˘aratul se putea ruga
înc˘a Aceluia care pân˘a acum fusese „ajutor ¸si sprijin ... un ajutor care
nu lipse¸ste niciodat˘a în nevoi“ (
Psalmii 46, 1
). Astfel „s-a întors cu
fa¸ta la perete, ¸si a f˘acut Domnului urm˘atoarea rug˘aciune: «Doamne,
adu- ¸Ti aminte c˘a am umblat înaintea Fe¸tei Tale cu credincio¸sie ¸si
cur˘a¸tie de inim˘a, ¸si am f˘acut ce este bine înaintea Ta!» ¸Si Ezechia a
v˘arsat multe lacrimi“ (
2 Împ˘ara¸ti 20, 2.3
).
Din zilele lui David nu mai domnise nici un împ˘arat care s˘a lu-
creze cu atâta putere pentru ridicarea Împ˘ar˘a¸tiei lui Dumnezeu într-o
vreme de apostazie ¸si descurajare a¸sa cum f˘acuse Ezechia. Împ˘aratul
[341]
care era pe moarte Îl slujise pe Dumnezeul lui cu credincio¸sie ¸si
înt˘arise încrederea poporului în Iehova, Conduc˘atorul lor suprem. ¸Si
asemenea lui David, el se putea ruga acum:
„S-ajung˘a rug˘aciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte le cererile mele;
c˘aci mi s-a s˘aturat sufletul de rele,
¸si mi se apropie via¸ta de locuin¸ta mor¸tilor“.
(Psalmii 88, 2.3)
„C˘aci Tu e¸sti n˘adejdea mea, Doamne, Dumnezeule!
În Tine m˘a încred din tinere¸tea mea.
Pe tine m˘a sprijinesc, din pântecele mamei mele.
Tu e¸sti Binef˘ac˘atorul meu înc˘a din pântecele mamei;
pe Tine Te laud f˘ar˘a-ncetare.
Nu m˘a lep˘ada la vremea b˘atrâne¸tii;
217