Basic HTML Version
Capitolul 10 — Glasul unei mustr˘ari aspre
Pentru o vreme, Ilie r˘amas ascuns în mun¸tii de lâng˘a pârâul
Cherit. Acolo, timp de multe luni, i s-a asigurat în mod supranatural
hrana. Dup˘a aceea, când din cauza secetei care continua pârâul a
secat, Dumnezeu a poruncit servului S˘au s˘a-¸si caute ad˘apost într-o
¸tar˘a str˘ain˘a. „Scoal˘a-te“, i s-a poruncit, „du-te la Sarepta, care ¸tine
de Sidon, ¸si locuie¸ste acolo. Iat˘a c˘a am poruncit acolo unei femei
v˘aduve s˘a te hr˘aneasc˘a“.
Aceast˘a femeie nu era israelit˘a. Niciodat˘a nu avusese privilegiile
¸si binecuvânt˘arile de care se bucurase poporul lui Dumnezeu, dar
ea credea în Dumnezeul cel adev˘arat ¸si umbla în toat˘a lumina care
str˘alucea pe c˘ararea ei. Iar acum, când pentru Ilie nu era nici o
siguran¸t˘a în ¸tara iui Israel, Dumnezeu l-a trimis la aceast˘a femeie s˘a
g˘aseasc˘a ad˘apost în casa ei.
„Ilie s-a sculat, ¸si s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta
cet˘a¸tii, acolo era o femeie v˘aduv˘a care strângea lemne. El a chemat-
[130]
o ¸si i-a zis: «Du-te ¸si adu-mi, te rog, pu¸tin ˘a ap˘a într-un vas, ca s˘a
beau.» Pe când se ducea ea s˘a-i aduc˘a, a chemat-o din nou, ¸si i-a zis:
«Adu-mi, te rog ¸si o bucat˘a de pâine în mâna ta».“
În acest c˘amin lovit de s˘ar˘acie, foametea ap˘asa greu ¸si pu¸tina
hran˘a era pe terminate. Venirea lui Ilie chiar în ziua în care v˘aduva se
temea c˘a trebuie s˘a renun¸te la lupta pentru sus¸tinerea vie¸tii a supus
unei probe cât se poate de aspre credin¸ta ei în puterea Dumnezeului
celui viu de a îngriji de nevoile ei. Dar chiar în acest impas teribil,
ea a dat m˘arturie despre credin¸ta ei, împlinind cererea str˘ainului care
i-a cerut s˘a împart˘a cu el ultima ei buc˘a¸tic˘a de pâine.
Ca r˘aspuns la cererea lui Ilie pentru pâine ¸si ap˘a, v˘aduva a r˘as-
puns: „Viu este Domnul, Dumnezeul t˘au, c˘a n-am nimic copt, n-am
decât un pumn de f˘ain˘a într-o oal˘a ¸si pu¸tin untdelemn într-un ulcior.
¸Si iat˘a, dou˘a buc˘a¸ti de lemne, apoi m˘a voi întoarce ¸si voi preg˘ati
ce am pentru mine ¸si pentru fiul meu: vom mânca ¸si apoi vom
muri“. Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te ¸si f˘a cum ai zis. Numai,
preg˘ate¸ste-mi întâi mie cu untdelemnul ¸si f˘aina aceea o mic˘a turt˘a, ¸si
80