Basic HTML Version
Confruntarea cu Ziua Judec˘a¸tii
125
jefuiesc v˘aduvele ¸si î¸si adun˘a o comoar˘a p˘atat˘a cu sângele acestora.
Ei vor trebui s˘a dea socoteal˘a înaintea scaunului de judecat˘a al lui
Dumnezeu. Ace¸sti oameni nu împlinesc voia Tat˘alui din cer ¸si vor
auzi porunca aspr˘a: „Dep˘arta¸ti-v˘a de la Mine, voi, to¸ti care lucra¸ti
f˘ar˘adelege.“—
The Review and Herald, 14 februarie, 1888
.
Dezv˘aluiri uimitoare
Ce dezv˘aluiri vor fi f˘acute în Ziua Judec˘a¸tii! Se va constata c˘a
mul¸ti dintre cei care s-au numit cre¸stini nu L-au slujit pe Dumnezeu,
ci pe ei în¸si¸si. Eul a fost principala lor preocupare; slujirea de sine
a fost lucrarea lor de o via¸t˘a. Tr˘aind pentru satisfacerea sinelui ¸si
pentru un cât mai mare câ¸stig personal, ei ¸si-au denaturat ¸si ¸si-au
diminuat capacit˘a¸tile ¸si puterile ce le-au fost încredin¸tate de Dumne-
zeu. Nu au fost cinsti¸ti cu Dumnezeu. Via¸ta lor a însemnat o lung˘a
înl˘an¸tuire de în¸sel˘aciuni. Ace¸stia se plâng acum în fa¸ta lui Dum-
nezeu ¸si a semenilor, spunând c˘a nu sunt aprecia¸ti ¸si binecuvânta¸ti
a¸sa cum cred ei c˘a ar trebui s˘a fie. Îns˘a necredincio¸sia lor va fi dat˘a
în vileag în acea zi în care Domnul va judeca toate cazurile. El va
reveni „¸si ve¸ti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprih˘anit
¸si cel r˘au, dintre cel ce sluje¸ste lui Dumnezeu ¸si cel ce nu-l sluje¸ste.“
În ziua aceea, vor fi dezam˘agi¸ti cei care cred c˘a Dumnezeu
va accepta daruri neînsemnate ¸si o slujire f˘ar˘a tragere de inim˘a.
Dumnezeu nu î¸si va pune pecetea pe lucrarea niciunui om, fie el
[129]
mare sau mic, bogat sau s˘arac, dac˘a nu este f˘acut˘a cu toat˘a inima,
cu credincio¸sie ¸si din dorin¸ta de a-L l˘auda pe Dumnezeu. Dar cei
care au f˘acut parte din familia lui Dumnezeu de pe p˘amânt, care
s-au str˘aduit s˘a aduc˘a onoare Numelui S˘au, au câ¸stigat o experien¸t˘a
care îi va face împ˘ara¸ti ¸si preo¸ti ai lui Dumnezeu; ei vor fi primi¸ti ca
slujitori credincio¸si. Lor le vor fi adresate cuvintele: „Bine, rob bun
¸si credincios..., intr˘a în bucuria st˘apânului t˘au.“—
The Review and
Herald, 5 ianuarie, 1897
.
Nu vorbe, ci fapte
Când cazurile tuturor oamenilor ajung înaintea lui Dumnezeu,
nu este pus˘a niciodat˘a întrebarea „Ce convingeri au spusei c˘a au?“
ci „Ce au f˘acut ei? Sunt împlinitori ai Cuvântului? Au tr˘ait pentru