Basic HTML Version
D˘arnicia este l ˘audabil ˘a
163
dimpotriv˘a, au fost ferici¸ti c˘a au privilegiul de a renun¸ta chiar ¸si la
lucrurile de strict˘a necesitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
celorlal¸ti. Când apostolul i-a refuzat, ei l-au rugat cu insisten¸t˘a s˘a
le accepte darurile. În simplitatea ¸st integritatea lor ¸si în dragostea
pentru fra¸tii lor, au renun¸tat bucuro¸si la ei în¸si¸si ¸si au adus astfel din
bel¸sug roadele binefacerii.
Când l-a trimis pe Tit la Corint pentru a-i încuraja pe credin-
cio¸sii din locul acela, Pavel l-a îndemnat s˘a zideasc˘a biserica de
acolo în harul d˘arniciei, iar într-o scrisoare pe care Ie-a adresat-o
credincio¸silor, el a ad˘augat ¸si un apel personal: „Dup˘a cum spori¸ti
în toate lucrurile,“ spunea el, „în credin¸t˘a, în cuvânt, în cuno¸stin¸t˘a,
în orice râvn˘a ¸si în dragostea voastr˘a pentru noi, c˘auta¸ti s˘a spori¸ti ¸si
în aceast˘a binefacere.“ „lspr˘avi¸ti dar acum de f˘acut; pentru ca, dup˘a
graba voin¸tei s˘a fie ¸si înf˘aptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pen-
tru c˘a, dac˘a este bun˘avoin¸t˘a, darul este primit, avându-se în vedere
ce are cineva, nu ce n-are.“ „ ¸Si Dumnezeu poate s˘a v˘a umple cu
orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, s˘a
prisosi¸ti în orice fapt˘a bun˘a. [...] Ve¸ti fi îmbog˘a¸ti¸ti în toate privin¸tele,
pentru orice d˘arnicie, care, prin noi, va face s˘a se aduc˘a mul¸tumiri
lui Dumnezeu.“ (
2 Corinteni 8, 7.11.12
;
9, 8-11
).
D˘arnicia înso¸tit˘a de altruism i-a adus bisericii primare o mare
bucurie, întrucât credincio¸sii ¸stiau c˘a eforturile lor sprijineau trans-
miterea soliei Evangheliei celor afla¸ti în întuneric. D˘arnicia lor de-
monstra faptul c˘a nu primiser˘a în zadar harul lui Dumnezeu. Ce
[173]
altceva putea aduce ca rod d˘arnicia, dac˘a nu sfin¸tirea prin Duhul?
Pentru credincio¸si ¸si pentru necredincio¸si, ea a însemnat o minune a
harului.—
The Acts of the Apostles, 342-344
.
D˘arnicia r˘aspl ˘atit ˘a
„Ilie s-a sculat ¸si s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cet˘a¸tii,
acolo era o femeie v˘aduv˘a care strângea lemne. El a chemat-o ¸si a
zis: «Du-te ¸si adu-mi, te rog, pu¸tin˘a ap˘a într-un vas, ca s˘a beau». Pe
când se ducea ea s˘a-l aduc˘a, a chemat-o din nou ¸si a zis: «Adu-mi,
te rog, ¸si o bucat˘a de pâine în mâna ta.» “
În aceast˘a cas˘a foarte s˘arac˘a, foametea ap˘asa din greu, iar hrana,
care deja era s˘ar˘ac˘acioas˘a, p˘area c˘a e pe sfâr¸site. Venirea lui Ilie
exact în ziua în care v˘aduva credea c˘a trebuie s˘a renun¸te la lupta