Basic HTML Version
Capitolul 39 — Adev˘arata motiva¸tie a slujirii
În zilele lui Hristos, fariseii încercau mereu s˘a câ¸stige favoarea
cerului pentru a-¸si asigura onoarea ¸si prosperitatea p˘amânteasc˘a,
pe care le considerau a fi r˘asplata virtu¸tii. În acela¸si timp, f˘aceau
parad˘a cu actele lor de binefacere înaintea oamenilor pentru a le
atrage aten¸tia ¸si pentru a dobândi reputa¸tia de oameni sfin¸ti.
Isus a mustrat ostenta¸tia lor, declarând c˘a Dumnezeu nu prime¸ste
o asemenea slujire ¸si c˘a lingu¸sirea ¸si admira¸tia oamenilor, pe care
le c˘autau cu atâta ardoare, erau singura r˘asplat˘a pe care o vor primi
vreodat˘a.
„Când faci milostenie“ , spunea El, „s˘a nu ¸stie stânga ta ce face
dreapta, pentru ca milostenia ta s˘a fie f˘acut˘a în ascuns; ¸si Tat˘al t˘au,
care vede în ascuns, î¸ti va r˘aspl˘ati.“
Prin aceste cuvinte, Isus nu dorea s˘a ne înve¸te c˘a actele de bun˘a-
tate trebuie întotdeauna p˘astrate în secret. Apostolul Pavel, scriind
prin inspira¸tie de la Duhul Sfânt, nu a t˘ainuit sacrificiul de sine ¸si
generozitatea cre¸stinilor macedoneni, ci a vorbit despre harul pe care
l-a pus Hristos în ei ¸si, în acest fel, ¸si al¸tii au fost umplu¸ti de acela¸si
duh. De asemenea, el i-a scris bisericii din Corint astfel: „Râvna
voastr˘a a îmb˘arb˘atat pe foarte mul¸ti.“
Cuvintele lui Hristos exprim˘a clar faptul c˘a actele de caritate
nu ar trebui s˘a aib˘a ca ¸tint˘a dobândirea laudei ¸si cinstei din partea
oamenilor. Adev˘arata evlavie nu face niciodat˘a eforturi de a se
expune. Cei care doresc s˘a aud˘a cuvinte de laud˘a ¸si de lingu¸sire, care
se hr˘anesc cu ele ¸si care sunt dependen¸ti de ele sunt doar cre¸stini cu
numele.
Prin faptele lor bune, urma¸sii lui Hristos nu trebuie s˘a-¸si aduc˘a
slav˘a lor, ci Celui prin al c˘arui har ¸si putere au putut s˘a le înf˘aptuiasc˘a.
Prin Duhul Sfânt se realizeaz˘a toate lucrurile ¸si Duhul este dat pentru
[196]
a-L prosl˘avi pe D˘at˘ator, nu pe primitor. Când lumina lui Hristos se
aprinde în inim˘a, buzele vor fi pline de laud˘a ¸si recuno¸stin¸t˘a fa¸t˘a de
Dumnezeu. Rug˘aciunile voastre, împlinirea datoriei, bun˘avoin¸ta ¸si
t˘ag˘aduirea de sine de care da¸ti dovad˘a nu vor fi subiectul gândurilor
184