Page 244 - Sfaturi pentru o slujire cre

Basic HTML Version

240
Sfaturi pentru o slujire cre¸stin˘a eficient ˘a
lume¸sti despre lucrurile de care sunt cel mai profund interesa¸ti.
Deseori, cuvintele preg˘atite ¸si pl˘anuite cu aten¸tie au doar o mic˘a
influen¸t˘a. Dar vorbirea sincer˘a ¸si onest˘a a unui fiu sau a unei fiice
a lui Dumnezeu, rostit˘a cu o simplitate natural˘a, are puterea de a
debloca u¸sa acelor inimi care sunt închise de mult˘a vreme fa¸t˘a de
Domnul Hristos ¸si iubirea Sa.
Parabolele Domnului Hristos, 232
.
Credin¸ta
Lucr˘atorii lui Dumnezeu au nevoie de credin¸t˘a în El. Dumnezeu
nu este nep˘as˘ator fa¸t˘a de munca lor. El pre¸tuie¸ste lucrarea lor. Îngerii
din cer sunt rândui¸ti s˘a coopereze cu aceia care sunt împreun˘a —
[234]
lucr˘atori cu Dumnezeu. Dac˘a credem c˘a Dumnezeu nu va face a¸sa
cum a spus ¸si c˘a El nu are timp s˘a-i observe pe lucr˘atorii S˘ai, noi Îl
dezonor˘am pe Creatorul nostru.
The Southern Watchman, 2 August
1904
.
Cel care lucreaz˘a pentru Dumnezeu are nevoie de o credin¸t˘a
puternic˘a. Aparen¸tele pot p˘area neprielnice, dar, în ceasul cel mai
întunecat, exist˘a o lumin˘a de sus. Puterea celor care Îi slujesc lui
Dumnezeu cu credin¸t˘a ¸si iubire va fi înnoit˘a zi de zi.
Slujitorii
evangheliei, 262
.
În credin¸ta adev˘arat˘a exist˘a o voio¸sie, o statornicie în principii
¸si o fermitate în atingerea scopului propus, pe care nici timpul, nici
oboseala nu le pot sl˘abi.
Parabolele Domnului Hristos, 262
.
Adesea, via¸ta cre¸stin˘a este înconjurat˘a de primejdii, iar împlini-
rea datoriei pare greu de adus la îndeplinire. Imagina¸tia întrez˘are¸ste
o iminent˘a ruin˘a în fa¸t˘a ¸si sclavie sau moarte în urm˘a. Totu¸si vo-
cea lui Dumnezeu roste¸ste clar: „Merge¸ti înainte“. Noi trebuie s˘a
ascult˘am de porunca aceasta, chiar dac˘a ochii no¸stri nu pot p˘atrunde
prin întuneric ¸si chiar dac˘a sim¸tim la picioarele noastre valurile reci
ale m˘arii. Obstacolele care stau în calea înaint˘arii noastre nu vor
disp˘area niciodat˘a înaintea unui spirit z˘abavnic ¸si îndoielnic. Cel
care amân˘a ascultarea, pân˘a când fiecare umbr˘a de nesiguran¸t˘a va
disp˘area ¸si pân˘a când nu va mai fi nici un risc de a da gre¸s sau de a
fi înfrânt, nu va asculta niciodat˘a. Necredin¸ta ¸sopte¸ste: „S˘a a¸stept˘am
pân˘a când sunt date la o parte toate piedicile ¸si pân˘a când vom putea
vedea în mod clar drumul nostru“; dar credin¸ta plin˘a de curaj în-