Basic HTML Version
Supunere ¸si credin¸t ˘a
405
l-a rostit El, fiecare vorb˘a bun˘a ¸si f˘ag˘aduin¸t˘a va fi îndeplinita fa¸ta
de ei. Ins˘a, dac˘a ei nu ascult˘a în mod des˘avâr¸sit de El, f˘ag˘aduin¸tele
cele mari ¸si pre¸tioase vor r˘amâne departe, iar ei nu vor avea parte de
împlinirea lor.
Tot ce poate fi f˘acut în privin¸ta rug˘aciunii pentru cei bolnavi este
de a-L implora pe Dumnezeu în favoarea lor, iar apoi, în des˘avâr¸sit˘a
încredere, s˘a l˘as˘am cazul respectiv în mâinile Sale. Dac˘a nutrim
nelegiuire în inima noastr˘a, Domnul nu ne va asculta. El poate face
ceea ce voie¸ste cu ce îi apar¸tine. El Se va prosl˘avi lucrând în ¸si prin
aceia care îl urmeaz˘a cu totul, astfel ca s˘a se ¸stie c˘a El este Domnul
¸si c˘a faptele lor au fost f˘acute cu ajutorul lui Dumnezeu.
Credin¸t ˘a ¸si ascultare
Domnul Hristos a spus: „Pe cel ce M˘a sluje¸ste pe Mine, Tat˘al
Meu ÎI va onora.“ Când venim la El, noi trebuie s˘a ne rug˘am ca s˘a ne
integr˘am în planul S˘au ¸si s˘a îl împlinim ¸si ca dorin¸tele ¸si interesele
noastre s˘a fie pierdute în ale Lui. Trebuie s˘a accept˘am voia Sa, nu
s˘a-L rug˘am pe EI s˘a cedeze în fa¸ta voin¸tei noastre. Este mai bine
pentru noi c˘a Dumnezeu nu r˘aspunde totdeauna rug˘aciunilor noastre
atunci când vrem noi ¸si în felul în care vrem noi. El poate face mai
mult ¸si mai bine pentru noi decât s˘a ne împlineasc˘a dorin¸tele noastre;
c˘aci în¸telepciunea noastr˘a este nebunie.
Noi ne-am unit în rug˘aciune fierbinte în jurul patului de suferin¸t˘a
al unor b˘arba¸ti, femei ¸si copii ¸si am sim¸tit c˘a ei ne-au fost da¸ti înapoi
ca din moarte, ca r˘aspuns la rug˘aciunile noastre arz˘atoare. În aceste
rug˘aciuni, noi am considerat c˘a trebuie s˘a fim încrez˘atori ¸si c˘a, dac˘a
avem credin¸t˘a, nu trebuie s˘a cerem nimic mai pu¸tin decât via¸ta. Nu
am îndr˘aznit s˘a spunem: „Dac˘a va fi spre slava lui Dumnezeu“, de
team˘a s˘a nu semene a îndoial˘a. I-am privit cu nelini¸ste pe cei care ne-
[379]
au fost da¸ti înapoi ca din moarte. Am v˘azut pe unii dintre ace¸stia, mai
ales tineri, care au fost îns˘an˘ato¸si¸ti uitându-L pe Dumnezeu; au ajuns
apoi dezm˘a¸ta¸ti în via¸t˘a, producând durere ¸si întristare p˘arin¸tilor ¸si
prietenilor, devenind o ru¸sine pentru cei care s-au temut s˘a se roage.
Ei nu au tr˘ait pentru a-L onora ¸si glorifica pe Dumnezeu, ci L-au
blestemat cu vie¸tile lor vicioase.
Nu mai proced˘am astfel, nu mai alegem noi calea ¸si nici nu
mai dorim ca Domnul s˘a r˘aspund˘a dorin¸telor noastre. Dac˘a via¸ta