Basic HTML Version
Judecarea lui Hristos
181
iudeilor!“ Apoi I-au luat trestia din mân˘a ¸si L-au lovit cu ea în cap,
f˘acând ca spinii s˘a-I p˘atrund˘a adânc în tâmple ¸si s˘a-I verse sângele,
care I s-a scurs pe fa¸t˘a ¸si pe barb˘a.
Îngerilor le era greu s˘a îndure priveli¸stea. Ei L-ar fi sc˘apat pe
Isus, dar îngerii comandan¸ti le-au interzis aceasta, spunând c˘a era
într-adev˘ar un mare pre¸t de r˘ascump˘arare de pl˘atit pentru om, dar
c˘a acesta avea s˘a fie complet ¸si s˘a provoace moartea celui care avea
puterea mor¸tii. Isus ¸stia c˘a îngerii sunt martori la scena umilirii
Sale. Cel mai slab dintre îngeri ar fi putut s˘a provoace c˘aderea
neputincioas˘a a mul¸timii batjocoritoare ¸si L-ar fi putut izb˘avi pe
Isus. El ¸stia c˘a, dac˘a ar fi dorit aceasta de la Tat˘al S˘au, îngerii L-ar
fi eliberat într-o clip˘a. Dar era de folos ca El s˘a suporte silnicia
oamenilor nelegiui¸ti pentru a împlini planul de mântuire.
Isus a stat blând ¸si umil înaintea mul¸timii înfuriate, în timp ce
Îl tratau în modul cel mai josnic. L-au scuipat în fa¸t˘a — acea fa¸t˘a
de care vor dori s˘a se ascund˘a într-o zi, care va da lumin˘a cet˘a¸tii
lui Dumnezeu ¸si va str˘aluci mai puternic decât soarele. Hristos nu
a aruncat celor care-L chinuiau o privire mânioas˘a. I-au acoperit
capul cu o hain˘a veche, ca s˘a nu vad˘a, Îl loveau în fa¸t˘a ¸si strigau:
„Proroce¸ste, cine Te-a lovit?“ Atunci a fost o mare nelini¸ste printre
îngeri. L-ar fi salvat într-o clipit˘a, dar îngerii comandan¸ti i-au oprit.
[171]
Unii dintre ucenici prinseser˘a curaj s˘a intre unde era Isus ¸si s˘a fie
martori la judecarea Sa. Ei se a¸steptau ca El s˘a- ¸Si fac˘a sim¸tit˘a puterea
divin˘a, s˘a Se salveze din mâinile vr˘ajma¸silor S˘ai ¸si s˘a-i pedepseasc˘a
pentru cruzimea pe care I-o ar˘ataser˘a. Speran¸tele lor sporeau ¸si se
pr˘abu¸seau dup˘a cum se desf˘a¸surau scenele din fa¸ta lor. Uneori se
îndoiau ¸si se temeau c˘a fuseser˘a am˘agi¸ti. Dar glasul pe care-l auzi-
ser˘a pe muntele schimb˘arii la fa¸t˘a ¸si slava pe care o priviser˘a acolo
le-au înt˘arit credin¸ta c˘a El era Fiul lui Dumnezeu. ¸Si-au rememorat
scenele la care fuseser˘a martori, miracolele f˘acute de Isus, pe care le
v˘azuser˘a — vindecarea celor bolnavi, deschiderea ochilor celor orbi,
redarea auzului urechilor surde, mustrarea ¸si alungarea duhurilor de
demoni, învierea mor¸tilor ¸si chiar calmarea vântului ¸si a m˘arii. Nu
le venea s˘a cread˘a c˘a avea s˘a moar˘a. Sperau c˘a mai era timp înc˘a
s˘a Se ridice în putere ¸si, cu glasul cu care poruncea, s˘a risipeasc˘a
mul¸timea însetat˘a de sânge — ca atunci când a intrat în Templu ¸si i-a
alungat pe cei care f˘acuser˘a din casa lui Dumnezeu un loc de nego¸t,
când au fugit dinaintea Sa ca ¸si cum erau urm˘ari¸ti de o companie de