Basic HTML Version
186
Scrieri timpurii
pic˘aturi mari de sudoare. Satana a tres˘altat v˘azând suferin¸ta prin
care trecea Fiul lui Dumnezeu, de¸si se temea c˘a eforturile lui de a
z˘ad˘arnici planul de mântuire fuseser˘a inutile, c˘a împ˘ar˘a¸tia lui era
pierdut˘a ¸si c˘a la sfâr¸sit avea s˘a fie nimicit.
Dup˘a ce Isus fusese pironit pe cruce, aceasta a fost ridicat˘a ¸si,
cu putere, înfipt˘a în locul preg˘atit pentru ea în p˘amânt, provocând
sfâ¸sierea c˘arnii ¸si cea mai intens˘a durere. Pentru a face ca moartea
lui Isus s˘a fie cât mai ru¸sinoas˘a cu putin¸t˘a, împreun˘a cu El au fost
r˘astigni¸ti ¸si doi tâlhari, câte unul de fiecare parte. Tâlharii au fost
adu¸si cu for¸ta ¸si, dup˘a mult˘a rezisten¸t˘a din partea acestora, bra¸tele
le-au fost întinse ¸si pironite pe crucile lor. Dar Isus S-a supus cu
blânde¸te. N-a fost nevoie de nimeni s˘a-I întind˘a cu for¸ta bra¸tele pe
cruce. În timp ce tâlharii î¸si blestemau c˘al˘aii, Mântuitorul Se ruga
în agonie pentru vr˘ajma¸sii Lui: „Tat˘a, iart˘a-i, c˘aci nu ¸stiu ce fac“.
Hristos nu a îndurat numai durerea trupeasc˘a; p˘acatele întregii lumi
erau asupra Sa.
[177]
În timp ce Isus atârna pe cruce, unii care treceau pe acolo θsi
b˘ateau joc de El dând din cap ca ¸si cum s-ar fi plecat înaintea unui
împ˘arat, ¸si Îi spuneau: „Tu, care strici Templul ¸si-l zide¸sti la loc în trei
zile, mântuie¸ste-Te pe Tine Însu¸ti. Dac˘a e¸sti Tu Fiul lui Dumnezeu,
coboar˘a-Te de pe cruce.“ Satana folosise acelea¸si cuvinte când I se
adresase lui Hristos în pustie: „Dac˘a e¸sti Tu Fiul lui Dumnezeu“.
Preo¸tii cei mai de seam˘a, b˘atrânii ¸si c˘arturarii spuneau în b˘ataie
de joc: „Pe al¸tii i-a mântuit, ¸si pe Sine Însu¸si nu Se poate mântui!
Dac˘a este El Împ˘aratul lui Israel, s˘a Se coboare acum de pe cruce, ¸si
vom crede în El!“ Îngerii care se aflau deasupra scenei r˘astignirii lui
Hristos erau indigna¸ti peste m˘asur˘a când mai marii poporului râdeau
de El ¸si ziceau: „Dac˘a El este Fiul lui Dumnezeu, s˘a Se izb˘aveasc˘a
singur“. Ei doreau s˘a vin˘a chiar acolo în ajutorul lui Isus ¸si s˘a-L
salveze, dar nu li s-a dat permisiunea s˘a fac˘a acest lucru. Obiectivul
misiunii Sale nu era înc˘a atins.
Când Isus atârna pe cruce, în timpul acelor lungi ceasuri de
agonie, El nu ¸Si-a uitat mama. Ea se reîntorsese la scena cea îngro-
zitoare, pentru c˘a nu mai putea s˘a stea departe de Fiul ei. Ultima
lec¸tie pe care a dat-o Isus a fost o lec¸tie a compasiunii ¸si omeniei.
S-a uitat la fa¸ta chinuit˘a de durere a mamei Sale ¸si apoi la ucenicul
S˘au preaiubit, Ioan. A spus mamei Sale: „«Femeie, iat˘a fiul t˘au».