Basic HTML Version
Învierea lui Hristos
191
înviase din mor¸ti. Satana ¸si o¸stirea lui se bucuraser˘a peste m˘asur˘a c˘a
puterea pe care o aveau asupra oamenilor c˘azu¸ti f˘acuse ca Domnul
vie¸tii s˘a fie a¸sezat în mormânt, dar scurt a fost triumful lor diabolic!
C˘aci în clipa în care Isus a ie¸sit din temni¸t˘a ca un biruitor plin de
m˘are¸tie, Satana a ¸stiut c˘a el însu¸si avea s˘a moar˘a dup˘a un timp ¸si c˘a
împ˘ar˘a¸tia lui va trece de drept în mâinile lui Hristos. S-a lamentat
¸si a turbat pentru c˘a, în ciuda tuturor eforturilor lui, Isus nu fusese
biruit, ci deschisese o cale de mântuire pentru om, ¸si oricine dorea
putea s˘a umble pe ea ¸si s˘a fie salvat.
Îngerii r˘ai ¸si comandantul lor s-au adunat pentru consf˘atuire,
pentru a g˘asi o modalitate prin care puteau lucra împotriva st˘apânirii
[183]
lui Dumnezeu. Satana le-a poruncit slujitorilor lui s˘a mearg˘a la
preo¸tii cei mai de seam˘a ¸si la b˘atrâni. El a spus: „Am reu¸sit s˘a-i
am˘agim, s˘a le orbim ochii ¸si s˘a le împietrim inimile împotriva lui
Isus. I-am f˘acut s˘a cread˘a c˘a este un impostor. Solda¸tii romani, care
au asigurat paza la mormânt, vor duce vestea îngrozitoare c˘a Hristos
a înviat din mor¸ti. I-am f˘acut pe preo¸ti ¸si pe b˘atrâni s˘a-L urasc˘a pe
Isus ¸si s˘a-L ucid˘a. Acum a¸seza¸ti înaintea lor faptul c˘a, dac˘a devine
cunoscut faptul c˘a Isus a înviat, ei vor fi uci¸si cu pietre de c˘atre
popor, pentru c˘a au dat la moarte un om nevinovat.“
Când o¸stirea de îngeri cere¸sti a plecat de la mormânt ¸si lumina
¸si slava s-au risipit, solda¸tii romani au îndr˘aznit s˘a-¸si ridice capetele
¸si s˘a priveasc˘a în jurul lor. Au fost umplu¸ti de uimire când au v˘azut
c˘a piatra cea mare fusese rostogolit˘a de la u¸sa mormântului ¸si c˘a
trupul lui Isus nu mai era acolo. S-au gr˘abit c˘atre ora¸s pentru a le
spune preo¸tilor ¸si b˘atrânilor ce v˘azuser˘a. În timp ce acei criminali
ascultau raportul uimitor, paloarea s-a a¸sternut pe fiecare fa¸t˘a. I-a
cuprins groaza când s-au gândit ce putuser˘a s˘a fac˘a. Dac˘a raportul
era corect, erau pierdu¸ti. Au r˘amas în t˘acere un timp, uitându-se unul
la altul, ne¸stiind ce s˘a fac˘a sau ce s˘a spun˘a. Acceptarea raportului
ar fi însemnat s˘a se condamne singuri. S-au tras deoparte pentru a
se consulta cu privire la ce ar fi trebuit s˘a fac˘a. Au gândit c˘a, dac˘a
raportul adus de solda¸ti se va r˘aspândi în popor, cei care L-au dat pe
Hristos la moarte vor fi ¸si ei omorâ¸ti ca fiind uciga¸si ai Lui. S-a luat
hot˘arârea s˘a-i mituiasc˘a pe solda¸ti pentru a p˘astra aceast˘a chestiune
sub t˘acere. Preo¸tii ¸si b˘atrânii au oferit o sum˘a mare de bani, zicând:
„Spune¸ti a¸sa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi,
¸si L-au furat“. Iar când solda¸tii au întrebat ce se va întâmpla cu ei