Basic HTML Version
Ucenicii lui Hristos
201
Isus pentru ca mintea oamenilor s˘a se întoarc˘a înspre ei; dar acum
chestiunea era mai rea decât înainte. Erau acuza¸ti pe fa¸t˘a de c˘atre
ucenici c˘a sunt cei care L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu ¸si nu puteau
s˘a-¸si dea seama pân˘a unde puteau s˘a se dezvolte aceste lucruri sau
cum aveau ei în¸si¸si s˘a fie privi¸ti de c˘atre popor. I-ar fi dat cu bucurie
pe Petru ¸si Ioan la moarte, dar nu îndr˘azneau de teama poporului.
În ziua urm˘atoare, apostolii au fost adu¸si înaintea Soborului.
Erau acolo chiar b˘arba¸tii care ceruser˘a cu strig˘ate sângele Celui
Neprih˘anit. Îl auziser˘a pe Petru t˘ag˘aduindu-L pe Domnul lui cu
blesteme ¸si înjur˘aturi când fusese acuzat c˘a este unul dintre ucenicii
Lui ¸si sperau s˘a-l intimideze din nou. Dar Petru fusese convertit ¸si
vedea acum o ocazie de a în˘al¸ta Numele pe care-L dezonorase ¸si de
a îndep˘arta pata l˘asat˘a de acea t˘ag˘aduire f˘acut˘a în mod pripit ¸si la¸s.
Cu o îndr˘azneal˘a sfânt˘a ¸si în puterea Duhului, el le-a spus f˘ar˘a fric˘a:
„Omul acesta se înf˘a¸ti¸seaz˘a înaintea voastr˘a pe deplin s˘an˘atos, în
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-a¸ti r˘astignit, dar
pe care Dumnezeu L-a înviat din mor¸ti. El este «piatra lep˘adat˘a de
voi, zidarii, care a ajuns s˘a fie pus˘a în capul unghiului». În nimeni
[194]
altul nu este mântuire; c˘aci nu este sub cer nici un alt Nume dat
oamenilor în care trebuie s˘a fim mântui¸ti.“
Poporul era uimit de îndr˘azneala lui Petru ¸si a lui Ioan ¸si ¸si-au
dat seama c˘a fuseser˘a cu Isus; c˘aci purtarea lor nobil˘a ¸si curajoas˘a,
era ca aceea a lui Isus când fusese înaintea du¸smanilor Lui. Printr-
o singur˘a privire de mil˘a ¸si triste¸te, Isus îl mustrase pe Petru când
acesta se lep˘adase de El, iar acum, când Îl recunoscuse cu îndr˘azneal˘a
pe Domnul lui, Petru a fost aprobat ¸si binecuvântat. Ca dovad˘a a
încuviin¸t˘arii lui Isus, el a fost umplut cu Duhul Sfânt.
Preo¸tii nu au îndr˘aznit s˘a-¸si manifeste ura pe care o sim¸teau fa¸t˘a
de ucenici. Le-au poruncit s˘a ias˘a din sala în care se ¸tinea sfatul ¸si
au discutat apoi între ei, spunând: „Ce vom face oamenilor acestora?
C˘aci este ¸stiut de to¸ti locuitorii Ierusalimului c˘a prin ei s-a f˘acut
o minune v˘adit˘a pe care n-o putem t˘ag˘adui.“ Se temeau ca vestea
acestei fapte bune s˘a nu se r˘aspândeasc˘a în popor. Preo¸tii sim¸teau c˘a,
dac˘a ajungea s˘a fie cunoscut˘a de to¸ti, puterea lor avea s˘a fie pierdut˘a,
iar ei vor fi privi¸ti ca fiind uciga¸sii lui Isus. Cu toate acestea, tot au
îndr˘aznit s˘a-i amenin¸te pe apostoli ¸si s˘a le porunceasc˘a s˘a nu mai
vorbeasc˘a în Numele lui Isus, ca s˘a nu-¸si piard˘a via¸ta. Dar Petru