Basic HTML Version
Moartea a doua
Satana se avânt˘a în mijlocul urma¸silor s˘ai ¸si încearc˘a s˘a împing˘a
mul¸timea la ac¸tiune. Dar foc de la Dumnezeu din cer este aruncat
ca o ploaie asupra lor ¸si oamenii cei mari, cei puternici, nobilii, cei
s˘araci ¸si nenoroci¸ti, to¸ti sunt mistui¸ti laolalt˘a. Am v˘azut c˘a unii erau
nimici¸ti cu repeziciune, în timp ce al¸tii sufereau mai mult timp, erau
pedepsi¸ti dup˘a faptele f˘acute în tru Unii ardeau multe zile la rând
¸si, atâta vreme cât exista o parte din ei nemistuit˘a, tot sim¸t˘amântul
suferin¸tei r˘amânea. Îngerul a spus: Viermele vie¸tii nu va muri; focul
lor nu se va stinge atâta timp cât va mai exista chiar ¸si o f˘arâm˘a
minuscul˘a din ei, din care s˘a se hr˘aneasc˘a.
Satana ¸si îngerii lui au suferit mult tim Satana a purtat nu numai
povara ¸si pedeapsa cuvenit˘a pentru propriile lui p˘acate, dar ¸si p˘aca-
tele celor mântui¸ti, care fuseser˘a puse asupra lui; ¸si el va trebui, de
[295]
asemenea, s˘a sufere ¸si pentru ruina pe care a adus-o asupra sufletelor.
Apoi, am v˘azut c˘a Satana ¸si toat˘a o¸stirea celor r˘ai fuseser˘a mistui¸ti
¸si dreptatea lui Dumnezeu fusese împlinit˘a; toat˘a o¸stirea îngereasc˘a
¸si to¸ti sfin¸tii mântui¸ti au spus cu un glas puternic: „Amin!“
Îngerul a spus: „Satana este r˘ad˘acina, copiii lui sunt ramurile.
Acum, ei sunt mistui¸ti, r˘ad˘acin˘a ¸si ramur˘a deopotriv˘a. Au murit de
o moarte ve¸snic˘a. Ei nu vor mai avea parte vreodat˘a de o înviere,
iar Dumnezeu va avea un Univers curat.“ M-am uitat apoi ¸si am
v˘azut cum focul care-i mistuise pe cei r˘ai ardea resturile ¸si cur˘a¸ta
p˘amântul. M-am uitat iar˘a¸si ¸si am v˘azut p˘amântul purificat. Nu mai
exista nici m˘acar o urm˘a a blestemului. Scoar¸ta cr˘apat˘a, neuniform˘a
a p˘amântului ar˘ata acum ca o câmpie întins˘a, neted˘a. Întregul Uni-
vers al lui Dumnezeu era curat ¸si Marea Lupt˘a se încheiase pentru
totdeauna. Oriunde priveam, toate lucrurile asupra c˘arora ne arun-
cam privirile erau frumoase ¸si sfinte. ¸Si ceata tuturor mântui¸tilor,
vârstnici ¸si tineri, mari ¸si mici, ¸si-au aruncat coroanele la picioarele
R˘ascump˘ar˘atorului lor, s-au plecat în adorare înaintea Sa ¸si s-au
închinat Celui care este viu în veci de veci. Minunatul p˘amânt nou,
cu toat˘a slava sa, era mo¸stenirea ve¸snic˘a a sfin¸tilor. Apoi, împ˘ar˘a¸tia,
295