Basic HTML Version
Prima mea viziune
37
lor, c˘al˘auzindu-i c˘atre cetate, erau în siguran¸t˘a. Curând îns˘a, unii
au obosit ¸si au spus c˘a cetatea era departe ¸si c˘a se a¸steptaser˘a ca
la acea dat˘a s˘a fi intrat deja în ea. Apoi, Isus îi încuraja ridicând
[15]
bra¸tul S˘au glorios drept, iar de la acest bra¸t a ie¸sit o lumin˘a care a
cuprins grupul advent ¸si ei au strigat „Aleluia!“ Al¸tii au t˘ag˘aduit
cu nechibzuin¸t˘a lumina din spatele lor ¸si au zis c˘a nu Dumnezeu
îi condusese pân˘a acolo. Lumina din spatele lor s-a stins, l˘asându-
le picioarele într-un întuneric des˘avâr¸sit, iar ei s-au poticnit ¸si au
pierdut din vedere ¸tinta ¸si pe Isus, c˘azând de pe c˘arare în lumea rea
¸si întunecat˘a de dedesubt. La scurt˘a vreme [
Vezi ¸si Apendicele (n.
ed.).
], am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care
ne-a spus ziua ¸si ceasul venirii lui Isus. Sfin¸tii care erau în via¸t˘a, 144
000 la num˘ar, au cunoscut ¸si au deslu¸sit glasul, dar cei r˘ai au crezut
c˘a este un tunet ¸si un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a
turnat asupra noastr˘a Duhul Sfânt, iar fe¸tele noastre s-au luminat ¸si
au început s˘a str˘aluceasc˘a de slava lui Dumnezeu, precum fa¸ta lui
Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.
Cei 144 000 erau to¸ti sigila¸ti ¸si perfect uni¸ti. Pe frun¸tile lor scria:
Dumnezeu, Noul Ierusalim, ¸si mai era o stea str˘alucitoare în care
era scris Numele cel nou al lui Isus. V˘azând starea noastr˘a fericit˘a,
sfânt˘a, cei r˘ai s-au umplut de mânie ¸si s-au repezit cu violen¸t˘a ca s˘a
pun˘a mâna pe noi pentru a ne arunca în închisori; dar noi am întins
mâna în Numele Domnului ¸si ei au c˘azut neajutora¸ti la p˘amânt.
Apoi, s-a v˘azut c˘a sinagoga lui Satana ¸stia c˘a Dumnezeu ne iubea
pe noi cei care ne puteam sp˘ala unul altuia picioarele ¸si îi salutam
pe fra¸ti cu o s˘arutare sfânt˘a, ¸si ei s-au închinat la picioarele noastre.
La scurt timp, privirile ne-au fost atrase c˘atre r˘as˘arit, c˘aci se ivise
un mic nor negru, cam de o jum˘atate de palm˘a, pe care to¸ti îl ¸stiam
ca fiind semnul Fiului omului. Ne aflam to¸ti într-o t˘acere solemn˘a,
cu ochii ¸tint˘a la norul care se apropia ¸si devenea mai str˘alucitor, din
ce în ce mai sl˘avit, pân˘a când a ajuns un nor mare, alb. Partea de
jos a acestuia p˘area ca de foc; deasupra norului era un curcubeu,
în timp ce în jurul lui erau zece mii de îngeri, care intonau cel
[16]
mai pl˘acut cântec; pe acest nor st˘atea Fiul omului. P˘arul S˘au era
alb ¸si ondulat ¸si I se cobora pe umeri; pe capul S˘au erau multe
cununi. Picioarele Îi p˘areau ca de foc. În mâna Sa dreapt˘a era o
secer˘a ascu¸tit˘a, în cea stâng˘a, o trâmbi¸t˘a de argint. Ochii S˘ai, ca
ni¸ste fl˘ac˘ari, îi cercetau neîncetat pe copiii Lui. Apoi toate fe¸tele