Basic HTML Version
54
Scrieri timpurii
ca o trestie în vânt ¸si au aruncat pretutindeni stânci zgrun¸turoase.
Marea fierbea ca o oal˘a pe foc ¸si a aruncat pietre mari pe uscat. Iar
când Dumnezeu a rostit ziua ¸si ceasul venirii lui Isus ¸si a enun¸tat
leg˘amântul cel ve¸snic pentru poporul S˘au, a spus o singur˘a fraz˘a ¸si
apoi a f˘acut o pauz˘a, în timp ce cuvintele Sale f˘aceau p˘amântul s˘a
vibreze. Cei din Israelul lui Dumnezeu st˘ateau cu ochii a¸tinti¸ti în
sus ¸si ascultau cuvintele pe m˘asur˘a ce ie¸seau din gura lui Iehova
¸si zguduiau p˘amântul ca bubuiturile celui mai puternic tunet. Totul
era de o solemnitate înfrico¸s˘atoare. Iar la sfâr¸situl fiec˘arei fraze
sfin¸tii strigau: „Slav˘a! Aleluia!“ Fe¸tele lor erau luminate de slava lui
Dumnezeu ¸si str˘aluceau de slav˘a a¸sa cum str˘alucea fa¸ta lui Moise
când a coborât de pe Sinai. Cei r˘ai nu se puteau uita la ei din pricina
slavei. ¸Si când binecuvântarea ve¸snic˘a a fost rostit˘a pentru cei care-L
onoraser˘a pe Dumnezeu prin sfin¸tirea Sabatului S˘au, s-a auzit un
strig˘at puternic de biruin¸t˘a asupra fiarei ¸si asupra chipului ei.
[35]
Atunci a început anul de veselie, când p˘amântul trebuie s˘a se
odihneasc˘a. L-am v˘azut pe robul evlavios ridicându-se în triumf ¸si
biruin¸t˘a ¸si scuturându-se de lan¸turile care-l legau, în timp ce st˘apânul
s˘au cel r˘au era tulburat ¸si nu ¸stia ce s˘a fac˘a; c˘aci cei r˘ai nu au putut
s˘a priceap˘a cuvintele rostite de Dumnezeu. La pu¸tin timp de la
aceasta, a ap˘arut marele nor alb. Ar˘ata mai frumos ca oricând. Pe
el era a¸sezat Fiul omului. La început, nu L-am v˘azut pe Isus pe nor,
dar, pe m˘asur˘a ce se apropia de p˘amânt, am putut vedea persoana-
I minunat˘a. Când a fost z˘arit prima dat˘a, acest nor a fost semnul
Fiului omului în cer. Glasul Fiului lui Dumnezeu i-a chemat la
via¸t˘a pe sfin¸tii care erau adormi¸ti ¸si i-a îmbr˘acat în nemurire sl˘avit˘a.
Sfin¸tii afla¸ti în via¸t˘a au fost preschimba¸ti într-o clip˘a ¸si au fost lua¸ti
împreun˘a cu primii în carul în form˘a de nor. Ar˘ata nespus de frumos
în timp ce se în˘al¸ta ca un tunet. De fiecare parte a carului erau aripi
¸si sub el, ro¸ti. Iar când carul s-a în˘al¸tat cu tunet, ro¸tile au strigat
„Sfânt“ ¸si aripile, când se mi¸scau, strigau „Sfânt“, iar suita de îngeri
sfin¸ti din jurul norului strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt, este Doamnul,
Cel Atotputernic!“ Iar sfin¸tii din nor strigau: „Slav˘a! Aleluia!“ ¸Si
carul s-a în˘al¸tat cu tunet, îndreptându-se c˘atre Cetatea cea Sfânt˘a.
Isus a deschis por¸tile cet˘a¸tii de aur ¸si ne-a condus în˘auntru. Aici
am fost întâmpina¸ti cu bun˘avoin¸t˘a, c˘aci p˘aziser˘am „poruncile lui
Dumnezeu“ ¸si aveam „dreptul s˘a mânc˘am din pomul vie¸tii.“
[36]