Basic HTML Version
Adev˘arul în contrast cu teoriile false
9
preten¸tiile despre sfin¸tire, spunând multe cuvinte, dar f˘ar˘a s˘a aduc˘a
vreun rod pre¸tios, ca dovad˘a. Aceste persoane pretinse a fi sfin¸tite,
[10]
nu numai c˘a î¸si în¸seal˘a propriile lor suflete prin preten¸tiile lor, dar
exercit˘a ¸si o influen¸t˘a rea fa¸t˘a de mul¸ti care doresc în mod serios
s˘a se conformeze voin¸tei lui Dumnezeu. Ele sunt auzite repetând
mereu cuvintele: „Dumnezeu m˘a conduce! Domnul m˘a înva¸t˘a! Eu
tr˘aiesc f˘ar˘a p˘acat!“ Mul¸ti dintre cei care vin în contact cu un astfel
de spirit se izbesc ca de ceva întunecat ¸si tainic pe care nu-1 în¸teleg.
Aceasta este ceva cu totul neasem˘an˘ator cu Hristos, unicul model
adev˘arat.
Sfin¸tirea biblic˘a nu e produsul unor emo¸tii puternice. Aici cad
mul¸ti în gre¸seal˘a. Ei î¸si fac din sentimente m˘asura sau c˘al˘auza
lor. când se simt mândri sau ferici¸ti, ei pretind c˘a sunt sfin¸ti¸ti. Dar
sentimentele de fericire sau lipsa de bucurie nu e o dovad˘a c˘a o
persoan˘a este sfin¸tit˘a sau nu. Sfin¸tirea instantanee nu poate s˘a existe.
Adev˘arata sfin¸tire este o lucrare zilnic˘a, ce dureaz˘a o via¸t˘a întreag˘a.
Acela care se lupt˘a cu ispitele zilnice, biruind pornirile lor p˘ac˘atoase
¸si st˘aruind dup˘a sfin¸tenia inimii ¸si a vie¸tii, nu ridic˘a nici o preten¸tie
îngâmfat˘a de sfin¸tenie. Ei fl˘amânzesc ¸si înseteaz˘a dup˘a neprih˘anire.
P˘acatul pare în ochii lor peste m˘asur˘a de p˘ac˘atos.
Sunt unii care se pretind a fi sfin¸ti, care m˘arturisesc adev˘arul, ca
¸si fra¸tii lor, ¸si, de aceea, poate fi greu s˘a faci o deosebire între ei;
dar cu toate acestea, deosebirea exist˘a. M˘arturia acelora care pretind
a avea o astfel de experien¸t˘a în˘al¸t˘atoare va face ca Spiritul pl˘acut
al lui Hristos s˘a se retrag˘a din adunare ¸si va l˘asa o influen¸t˘a rece
asupra celor prezen¸ti, pe când, dac˘a ei ar vie¸tui într-adev˘ar f˘ar˘a p˘acat,
[11]
prezen¸ta lor ar aduce pe îngerii sfin¸ti în adunare, iar cuvintele lor ar
fi într-adev˘ar „ca ni¸ste mere de aur în panere de argint“
Proverbe 25,
11
.
Timpul cerc˘arii
Vara, când privim copacii unei p˘aduri din fa¸ta noastr˘a ¸si to¸ti
sunt îmbr˘aca¸ti cu o mantie frumoas˘a de verdea¸t˘a, poate c˘a nu putem
deosebi pe acei care sunt întotdeauna verzi de ceilal¸ti. Bar când vine
iarna ¸si gerul suveran Îl strânge în bra¸tele sale, când el dezbrac˘a pe
ceilal¸ti copaci de podoaba lor de frunze, atunci cei ce sunt întotdea-
una verzi se deosebesc numaidecât. în felul acesta se petrec lucrurile