Basic HTML Version
98
Minte Caracter ¸si Personalitate vol.2
o mângâiere, dar caut˘a neîncetat s˘a g˘aseasc˘a motive de spaim˘a ¸si
îngrijorare. —
Testimonies For The Church 1:566
(1867).
Frica nu aduce nici un beneficiu sufletului
— Tu ai nevoie de
o în¸telegere clar˘a a Evangheliei. Via¸ta religioas˘a nu este caracteri-
zat˘a de triste¸te ¸si ap˘asare, ci este o via¸t˘a a bucuriei ¸si a p˘acii, înso¸tite
de demnitatea cre¸stin˘a ¸si de o solemnitate sfânt˘a. Mântuitorul nostru
nu ne încurajeaz˘a s˘a nutrim îndoieli, temeri ¸si previziuni tulbur˘a-
toare; acestea nu aduc nici un beneficiu sufletului ¸si trebuie respinse
imediat. Noi putem avea o bucurie negr˘ait˘a ¸si o slav˘a deplin˘a. —
Manuscript 6, 1888
. (
Evangelism, 180
).
Credin¸ta se dezvolt ˘a, luptând împotriva fricii ¸si a îndoielii
— Adesea, Domnul ne a¸seaz˘a în situa¸tii dificile, cu scopul de a
ne provoca la o activitate mai intens˘a. În providen¸ta Sa, uneori, în
via¸ta noastr˘a apar nepl˘aceri prin care ne sunt încercate r˘abdarea ¸si
credin¸ta. Dumnezeu ne înva¸t˘a lec¸tiile încrederii. El a prev˘azut ca noi
s˘a primim aceste lec¸tii în circumstan¸te care ne fac s˘a sim¸tim nevoia
de ajutor ¸si putere. În acest fel, noi ajungem la o cunoa¸stere practic˘a
a voin¸tei Sale divine, de care avem o atât de mare nevoie în via¸t˘a.
Credin¸ta se înt˘are¸ste în condi¸tiile celei mai serioase lupte împotriva
fricii ¸si a îndoielii. —
Testimonies for the Church 4:116, 117
(1876).
Teama dezv˘aluie necredin¸ta
— A¸sa cum Domnul Isus a g˘asit
pacea prin încrederea în purtarea de grij˘a a Tat˘alui, tot astfel ¸si noi
trebuie s˘a fim lini¸sti¸ti, având încredere în purtarea de grij˘a a Mântui-
torului. Dac˘a ar fi avut încredere în El, ucenicii ar fi r˘amas lini¸sti¸ti.
Frica lor în fa¸ta pericolului le-a dezv˘aluit necredin¸ta. Încercând s˘a-¸si
[477]
salveze via¸ta cu disperare, ei L-au uitat pe Isus; ¸si numai dup˘a aceea,
când încrederea în sine s-a n˘aruit, ei s-au întors la El pentru a fi
ajuta¸ti.
Cât de adesea tr˘aim ¸si noi experien¸ta ucenicilor! Când suntem
asalta¸ti de ispite, când asupra noastr˘a se abat tunete însp˘aimânt˘atoare,
când valurile amenin¸t˘a s˘a ne scufunde, noi lupt˘am cu furtuna singuri,
uitând c˘a al˘aturi de noi Se afl˘a Acela care ne-ar putea oferi ajutor.
Noi ne încredem în propriile noastre puteri, pân˘a când pierdem ¸si
cea din urm˘a speran¸t˘a ¸si sim¸tim c˘a suntem la un pas de pierzare.
Abia apoi ne amintim de Domnul Isus ¸si, dac˘a strig˘am c˘atre El s˘a ne
scape, glasul nostru nu va r˘amâne neauzit. De¸si ne mustr˘a cu durere
pentru necredin¸ta noastr˘a ¸si pentru încrederea în noi în¸sine, Domnul
nu întârzie s˘a ne ofere ajutor în vreme de nevoie. Fie c˘a suntem pe