Basic HTML Version
102
M˘arturii pentru comunitate vol.3
Fiul a crezut c˘a va fi fericit când î¸si va putea folosi partea dup˘a
propria-i pl˘acere, f˘ar˘a a fi sup˘arat de sfaturi sau restric¸tii. El nu dorea
s˘a fie deranjat de obliga¸tii mutuale. Dac˘a se bucura de averea tat˘alui,
acesta avea preten¸tii de la el ca fiu. Dar el nu sim¸tea c˘a are vreo
obliga¸tie fa¸t˘a de generosul s˘au p˘arinte ¸si ¸si-a nutrit spiritul egoist ¸si
r˘azvr˘atit cu gândul c˘a o parte din proprietatea tat˘alui s˘au îi apar¸tinea
lui. El ¸si-a cerut partea, când, de drept, nu putea pretinde nimic ¸si nu
ar fi trebuit s˘a ob¸tin˘a nimic.
Dup˘a ce inima sa egoist˘a primise comoara de care era atât de
nedemn, s-a dus în drumul s˘au, departe de tat˘al s˘au, pentru a uita
chiar c˘a are un tat˘a. El a dispre¸tuit restric¸tiile ¸si era foarte hot˘arât
s˘a-¸si satisfac˘a pl˘acerile pe orice cale ¸si în orice mod ar fi poftit. Dup˘a
ce cheltuise, prin îng˘aduin¸tele sale p˘ac˘atoase, tot ce îi d˘aduse tat˘al
s˘au, în ¸tara aceea a venit o foamete ¸si el a fost lovit de o s˘ar˘acie
lucie. Atunci a început s˘a regrete calea sa p˘ac˘atoas˘a, a pl˘acerii
extravagante, c˘aci era nevoia¸s ¸si avea nevoie de mijloacele pe care le
risipise. A fost obligat s˘a coboare de la via¸ta sa plin˘a de îng˘aduin¸te
p˘ac˘atoase la ocupa¸tia ingrat˘a de a hr˘ani porcii.
Dup˘a ce ajunsese atât de jos, el s-a gândit la bun˘atatea ¸si iubirea
tat˘alui s˘au. Atunci a sim¸tit nevoia de a avea un tat˘a. El singur î¸si
crease situa¸tia în care se afla, lipsit de prieteni ¸si de mijloace. Propria
sa neascultare ¸si propriul s˘au p˘acat îl aduseser˘a la desp˘ar¸tirea de
tat˘al s˘au. El s-a gândit la privilegiile ¸si cadourile generoase de care
se bucurau din plin slujitorii tocmi¸ti din casa tat˘alui s˘au, în timp ce
el, care se înstr˘ainase de casa tat˘alui lui, pierea de foame. Smerit
prin soarta potrivnic˘a, el a hot˘arât s˘a se întoarc˘a la tat˘al s˘au cu o
m˘arturisire plin˘a de umilin¸t˘a. Era un cer¸setor, lipsit de îmbr˘ac˘aminte
confortabil˘a sau chiar decent˘a. Ar˘ata jalnic din pricina lipsurilor ¸si
era sec˘atuit de foame.
Pe când era înc˘a departe de cas˘a, tat˘al l-a v˘azut pe r˘at˘acitor ¸si
[102]
primul lui gând i l-a adus înainte pe fiul r˘azvr˘atit care îl p˘ar˘asise cu
ani înainte pentru a urma o cale a p˘acatului neîngr˘adit. Au fost trezite
îns˘a sentimentele p˘arinte¸sti. În pofida tuturor semnelor degrad˘arii,
tat˘al a descoperit propriul s˘au chip. Nu a a¸steptat ca fiul s˘au s˘a
str˘abat˘a tot drumul pân˘a la el, ci s-a gr˘abit s˘a-l întâmpine. Nu l-a
mustrat, ci, cu cea mai adânc˘a ¸si iubitoare compasiune pentru c˘a î¸si
adusese atâta suferin¸t˘a din pricina urm˘arii propriei lui c˘ai p˘ac˘atoase,
s-a gr˘abit s˘a-i arate iubirea ¸si iertarea sa.