Basic HTML Version
104
M˘arturii pentru comunitate vol.3
destr˘ab˘alat vine în casa tat˘alui ¸si este primit cu respect ¸si cinste, mai
presus de orice primise el însu¸si vreodat˘a.
Tat˘al ¸si-a îndemnat fiul mai mare s˘a mearg˘a ¸si s˘a-¸si primeasc˘a
fratele cu bucurie, c˘aci fusese pierdut ¸si a fost g˘asit; a fost mort
în p˘acat ¸si nelegiuire, dar este viu iar˘a¸si; ¸si-a redobândit facult˘a¸tile
morale ¸si prive¸ste cu scârb˘a la calea sa p˘ac˘atoas˘a. Dar fiul s˘au mai
mare argumenteaz˘a: „Iat˘a, eu î¸ti slujesc ca un rob de atâ¸tia ani ¸si
niciodat˘a nu ¸ti-am c˘alcat vreo porunc˘a; ¸si mie niciodat˘a nu mi-ai
dat m˘acar un ied ca s˘a m˘a veselesc cu prietenii mei. Iar când a venit
acest fiul al t˘au, care ¸ti-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai
t˘aiat vi¸telul cel îngr˘a¸sat!“
Tat˘al ¸si-a asigurat fiul c˘a acesta a fost întotdeauna cu el ¸si c˘a tot
ceea ce avea era al s˘au, dar c˘a era drept ca ei s˘a dea pe fa¸t˘a aceast˘a
bucurie, c˘aci „fratele t˘au era mort ¸si a înviat, era pierdut ¸si a fost
g˘asit“. Faptul c˘a a fost g˘asit cel ce era pierdut ¸si c˘a tr˘aie¸ste cel ce era
mort cânt˘are¸ste pentru tat˘al mai mult decât orice alt considerent.
Hristos a dat aceast˘a pild˘a pentru a ar˘ata modul în care Tat˘al
nostru ceresc îi prime¸ste pe cei gre¸si¸ti ¸si poc˘ai¸ti. Tat˘al este cel
împotriva c˘aruia s-a p˘ac˘atuit; totu¸si, el, în iubirea sufletului s˘au plin
de mil˘a ¸si iertare, îl întâmpin˘a pe cel risipitor ¸si î¸si arat˘a marea
[104]
bucurie c˘a fiul s˘au, pe care l-a crezut mort fa¸t˘a de orice sentiment
filial, a devenit sensibil fa¸t˘a de marele s˘au p˘acat ¸si marea sa nelegiuire
¸si s-a întors la tat˘al s˘au, apreciind iubirea sa ¸si recunoscând cererile
sale. El ¸stie c˘a fiul care a urmat calea p˘acatului ¸si care se poc˘aie¸ste
acum are nevoie de mila ¸si iubirea sa. Acest fiu a suferit; el ¸si-a
sim¸tit nevoia ¸si vine la tat˘al ca la singurul om care îi poate satisface
marea sa nevoie.
Întoarcerea fiului risipitor a fost izvorul celei mai mari bucurii.
Plângerile fratelui mai mare erau fire¸sti, dar nu erau corecte. ¸Si totu¸si,
aceasta este atitudinea frecvent˘a a fratelui fa¸t˘a de frate. Este depus
un efort prea mare pentru a-i face pe cei gre¸si¸ti s˘a vad˘a unde au
gre¸sit ¸si de a le tot aminti erorile pe care le-au f˘acut. Cei ce au gre¸sit
au nevoie de mil˘a, au nevoie de ajutor, au nevoie de compasiune. Ei
sufer˘a în duhul lor ¸si sunt adesea descuraja¸ti, dispera¸ti. Mai presus
de orice, au nevoie de iertare f˘ar˘a re¸tineri.