Basic HTML Version
144
M˘arturii pentru comunitate vol.3
p˘arin¸tilor, nu s-ar pierde decât foarte pu¸tin timp pre¸tios pentru inutila
împodobire exterioar˘a, în vreme ce mintea copiilor lor este aproape
complet neglijat˘a. Timpul pre¸tios închinat de mul¸ti p˘arin¸ti îmbr˘ac˘arii
copiilor lor în scopul etal˘arii ostentative pentru momentele lor de
distrac¸tie ar fi mai bine folosit, cu mult mai bine, pentru cultivarea
propriilor min¸ti ca s˘a poat˘a fi competen¸ti în instruirea corect˘a a
[145]
copiilor lor. Nu este esen¸tial pentru mântuirea sau fericirea acestor
p˘arin¸ti ca s˘a foloseasc˘a pre¸tiosul timp de prob˘a pe care li l-a oferit
Dumnezeu pentru a se îmbr˘aca, a merge în vizite ¸si a bârfi.
Mul¸ti p˘arin¸ti declar˘a c˘a au atât de multe de f˘acut, încât nu le
mai r˘amâne deloc timp pentru instruirea lor, pentru a-¸si educa fiii ¸si
fiicele pentru via¸ta practic˘a sau a-i înv˘a¸ta cum pot deveni mielu¸sei
în turma Domnului Hristos. P˘arin¸tii nu-¸si vor da seama pân˘a în
ziua socotelii finale de valoarea aproape infinit˘a a timpului petrecut
într-un mod gre¸sit, iar în acea zi cazurile tuturor vor fi hot˘arâte ¸si
faptele întregii vie¸ti vor fi desf˘a¸surate înaintea noastr˘a în prezen¸ta lui
Dumnezeu, a Mielului ¸si a tuturor sfin¸tilor îngeri. Foarte mul¸ti vor
vedea atunci c˘a drumul gre¸sit pe care au apucat a hot˘arât destinul
copiilor lor. Nu numai c˘a n-au reu¸sit s˘a se asigure c˘a vor avea parte de
cuvintele de laud˘a de la Împ˘aratul slavei, „bine, rob bun ¸si credincios,
intr˘a în bucuria Domnului t˘au“, dar aud chiar sentin¸ta îngrozitoare
pronun¸tat˘a asupra copiilor lor: „Dep˘arta¸ti-v˘a!“ Aceasta îi desparte
pe copiii lor pentru totdeauna de bucuriile ¸si str˘alucirile Cerului ¸si
de Hristos. Ei în¸si¸si primesc hot˘arârea: Dep˘arteaz˘a-te, „rob r˘au ¸si
lene¸s“. Isus nu va spune niciodat˘a „bine“ celor care nu ¸si-au câ¸stigat
dreptul la acest „bine“ prin vie¸tile lor de credincio¸sie, de t˘ag˘aduire
de sine ¸si de jertfire de sine pentru a face bine altora ¸si a r˘aspândi
slava Sa. Cei care tr˘aiesc în primul rând pentru propria lor pl˘acere,
în loc s˘a fac˘a bine altora, vor avea parte de o pierdere infinit˘a.
Dac˘a p˘arin¸tii ar putea fi con¸stientiza¸ti de r˘aspunderea înfrico-
¸s˘atoare care apas˘a asupra lor în lucrarea de educare a copiilor lor, o
mai mare parte din timpul lor ar fi închinat rug˘aciunii ¸si mai pu¸tin
etal˘arii inutile. Ei ar medita, ar studia ¸si s-ar ruga cu seriozitate lui
Dumnezeu pentru în¸telepciune ¸si ajutor divin ca s˘a-¸si educe în a¸sa
fel copiii, încât ace¸stia s˘a capete caractere pe care Dumnezeu le va
aproba. Nelini¸stea lor nu ar fi aceea de a ¸sti cum s˘a-¸si educe copiii,
încât ace¸stia s˘a fie l˘auda¸ti ¸si onora¸ti de c˘atre lume, ci cum s˘a-i educe
pentru a-¸si forma caractere frumoase, încuviin¸tate de Dumnezeu.
[146]