Basic HTML Version
Zecimi ¸si daruri
383
D˘aruirea sistematic˘a nu trebuie s˘a devin˘a constrângere siste-
matic˘a. Jertfele de bun˘avoie sunt pl˘acute înaintea lui Dumnezeu.
Adev˘arata generozitate cre¸stin˘a î¸si are izvorul în principiul iubirii
recunosc˘atoare. Dragostea fa¸t˘a de Hristos nu poate exista f˘ar˘a dra-
gostea corespunz˘atoare fa¸t˘a de cei pentru care a venit în lume s˘a-i
r˘ascumpere. Dragostea fa¸t˘a de Hristos trebuie s˘a fie principiul do-
minant al fiin¸tei, st˘apânind toate emo¸tiile ¸si dirijând toate energiile.
Dragostea r˘ascump˘ar˘atoare ar trebui s˘a trezeasc˘a toat˘a afec¸tiunea de-
licat˘a ¸si devotamentul jertfirii de sine care pot exista în inima omului.
Când a¸sa stau lucrurile, nu va fi nevoie de apeluri mi¸sc˘atoare care s˘a
r˘azbat˘a prin egoismul lor ¸si s˘a le trezeasc˘a compasiunea adormit˘a,
s˘a-i determine s˘a aduc˘a daruri generoase pentru cauza pre¸tioas˘a a
adev˘arului.
Isus ne-a cump˘arat cu pre¸tul unui sacrificiu infinit. Toate ca-
lit˘a¸tile ¸si toat˘a influen¸ta noastr˘a apar¸tin într-adev˘ar Mântuitorului
nostru ¸si ar trebui consacrate în slujba Sa. F˘acând acest lucru, ne
ar˘at˘am recuno¸stin¸ta pentru faptul c˘a am fost r˘ascump˘ara¸ti din robia
p˘acatului prin sângele pre¸tios al lui Hristos. Mântuitorul nostru lu-
creaz˘a neîncetat pentru noi. El a urcat în înalt ¸si mijloce¸ste pentru
cei cump˘ara¸ti cu sângele S˘au. El mijloce¸ste înaintea Tat˘alui S˘au în
virtutea agoniei suferite la cruce. θsi ridic˘a mâinile r˘anite ¸si face
mijlocire pentru biserica Sa, pentru ca membrii ei s˘a fie p˘azi¸ti de a
c˘adea în ispit˘a.
Dac˘a în¸telegerea noastr˘a ar putea fi înviorat˘a s˘a primeasc˘a
aceast˘a minunat˘a lucrare a Mântuitorului pentru salvarea noastr˘a, ni
s-ar aprinde în inimi o dragoste arz˘atoare, adânc˘a.
[397]
Atunci ne-ar alarma apatia ¸si indiferen¸ta noastr˘a rece. Devota-
mentul total ¸si generozitatea, alimentate de o iubire plin˘a de recuno¸s-
tin¸t˘a, vor aduce ¸si celui mai m˘arunt dar, jertfei de bun˘avoie, un miros
pl˘acut, divin, f˘acând ca acest obol s˘a capete o valoare inestimabil˘a.
Îns˘a, dup˘a ce vom fi dat de bun˘avoie R˘ascump˘ar˘atorului nostru tot
ceea ce suntem capabili s˘a oferim, oricât de valoros ar fi pentru noi,
dac˘a privim obliga¸tia noastr˘a de recuno¸stin¸t˘a fa¸t˘a de Dumnezeu a¸sa
cum este ea în realitate, tot ceea ce vom fi d˘aruit ni se va p˘area s˘arac
¸si insuficient. Dar îngerii iau aceste daruri, care nou˘a ni se par s˘arace,
¸si le prezint˘a înaintea tronului ca pe o jertf˘a de un miros pl˘acut ¸si
fiind astfel primite.