Basic HTML Version
Individualismul
405
este foarte viclean. Dumnezeu te-a pus în leg˘atur˘a cu biserica Sa
pentru ca aceasta s˘a te poat˘a ajuta.
E¸sti uneori prea formal, prea rece ¸si lipsit de compasiune. Trebuie
s˘a-i accep¸ti pe oameni a¸sa cum sunt, s˘a nu te pui pe tine însu¸ti
prea mult deasupra lor ¸si s˘a ceri prea mult de la ei. Ai nevoie s˘a
fii îmblânzit ¸si calmat de Duhul lui Dumnezeu în timp ce predici
poporului. Ar trebui s˘a te educi pentru a lucra în modul cel mai bun,
ca s˘a asiguri finalul dorit. Lucrarea ta trebuie s˘a fie caracterizat˘a de
iubirea lui Isus, care s˘a-¸ti umple inima, s˘a dea c˘aldur˘a cuvintelor
tale, s˘a-¸ti modeleze temperamentul ¸si s˘a-¸ti înal¸te sufletul.
Vorbe¸sti adesea prea mult, când nu ai influen¸ta însufle¸titoare
a Duhului Sfânt. Îi obose¸sti pe cei care te ascult˘a. Mul¸ti fac o
gre¸seal˘a în predica pe care o ¸tin, neoprindu-se când interesul este
mare. Ei continu˘a s˘a peroreze, pân˘a când interesul stârnit în mintea
ascult˘atorilor se stinge ¸si oamenii sunt realmente obosi¸ti prin cuvinte
ce nu au vreo greutate sau valoare deosebit˘a. S˘a te opre¸sti înainte
de a ajunge în acest punct. S˘a te opre¸sti când nu ai de spus ceva cu
adev˘arat important. S˘a nu continui cu acele cuvinte seci care nu fac
decât s˘a stârneasc˘a prejudecata ¸si nu înmoaie inima. Ai nevoie s˘a
fii într-o comuniune atât de intim˘a cu Hristos, încât cuvintele tale
s˘a topeasc˘a ¸si s˘a ard˘a, f˘acându-¸si drum c˘atre suflet. Numai vorbe
anoste nu sunt de-ajuns pentru acest timp. Sunt bune argumentele;
dar s-ar putea s˘a fie prea mult˘a argumenta¸tie ¸si prea pu¸tin din spiritul
¸si via¸ta lui Dumnezeu.
F˘ar˘a puterea deosebit˘a a lui Dumnezeu, care s˘a sprijine efor-
[420]
turile tale, f˘ar˘a un duh supus ¸si smerit în Dumnezeu, f˘ar˘a o inim˘a
îmblânzit˘a, f˘ar˘a cuvinte care s˘a izvorasc˘a dintr-o inim˘a plin˘a de
iubire, lucr˘arile tale vor fi obositoare ¸si nu vor aduce rezultate bine-
cuvântate. Slujitorul lui Hristos ajunge la un punct dincolo de care
cunoa¸sterea ¸si priceperea omeneasc˘a sunt neputincioase. Ne lupt˘am
cu r˘at˘aciri catastrofale ¸si cu rele pe care nu suntem în stare s˘a le
remediem sau s˘a-i facem pe oameni s˘a le vad˘a ¸si s˘a le în¸teleag˘a; c˘aci
noi nu putem schimba inima. Nu putem da vigoare sufletului ca s˘a
în¸teleag˘a p˘ac˘ato¸senia p˘acatului ¸si s˘a simt˘a nevoia unui Mântuitor.
Dac˘a lucr˘arile noastre poart˘a îns˘a amprenta Duhului lui Dumnezeu,
dac˘a o putere mai mare, divin˘a, înso¸te¸ste eforturile noastre de a se-
m˘ana s˘amân¸ta Evangheliei, vom vedea roadele muncii noastre spre
slava lui Dumnezeu. Numai El poate uda s˘amân¸ta sem˘anat˘a.