Basic HTML Version
Starea în care se afl˘a biserica
461
În iubirea de sine, în˘al¸tarea de sine ¸si mândrie exist˘a o mare
sl˘abiciune; este putere îns˘a în umilin¸t˘a. Adev˘arata noastr˘a demnitate
nu se men¸tine când ne gândim mai mult la noi în¸sine, ci atunci
când Dumnezeu Se afl˘a în toate gândurile noastre ¸si inimile ne sunt
pline de str˘alucirea iubirii fa¸t˘a de R˘ascump˘ar˘atorul nostru ¸si fa¸t˘a
de semeni. Simplitatea caracterului ¸si smerenia inimii vor aduce
fericirea, cât˘a vreme înfumurarea va aduce nemul¸tumire, bomb˘aneli
¸si o continu˘a dezam˘agire. Ceea ce ne va da t˘aria divin˘a este faptul
de a înv˘a¸ta s˘a ne gândim mai pu¸tin la noi în¸sine ¸si mai mult la a-i
face pe al¸tii ferici¸ti.
[477]
Când ne desp˘ar¸tim de Dumnezeu, în mândria ¸si întunericul în
care ne afl˘am, c˘aut˘am neîncetat s˘a ne în˘al¸t˘am pe noi în¸sine ¸si uit˘am
c˘a puterea st˘a în umilin¸ta min¸tii. T˘aria Mântuitorului nostru nu a
constat într-o etalare puternic˘a a cuvintelor aspre care s˘a str˘apung˘a
sufletul însu¸si; ceea ce L-a f˘acut s˘a câ¸stige inimile a fost blânde¸tea Sa
¸si comportamentul S˘au rezervat. Comparate cu modestia ¸si umilin¸ta,
mândria ¸si înfumurarea sunt într-adev˘ar sl˘abiciune. Suntem invita¸ti
s˘a înv˘a¸t˘am de la Acela care este blând ¸si smerit cu inima; atunci
vom avea experien¸ta acelei odihne ¸si p˘aci atât de mult dorite.