Basic HTML Version
Iubire fr˘a¸teasc˘a
167
„Cine dintre voi este în¸telept ¸si priceput? S˘a-¸si arate, prin pur-
tarea lui bun˘a, faptele f˘acute cu blânde¸tea în¸telepciunii.“ Fra¸tii ¸si
surorile mele, cum folosi¸ti darul vorbirii? A¸ti înv˘a¸tat s˘a v˘a controla¸ti
în a¸sa mod limba ca ea s˘a asculte totdeauna de poruncile unei con-
¸stiin¸te iluminate ¸si ale unor sentimente sfinte? Este vorbirea voastr˘a
liber˘a de u¸sur˘atate, de mândrie, de r˘autate, în¸sel˘aciune ¸si necur˘a¸tie?
Sunte¸ti f˘ar˘a viclenie înaintea lui Dumnezeu? Cuvintele exercit˘a o
putere gr˘aitoare. Prin noi în¸sine, nu putem s˘a control˘am un m˘adular
nesupus. Singura noastr˘a n˘adejde este harul divin.
Aceia care studiaz˘a cu mult zel cum s˘a-¸si asigure întâietatea ar
trebui mai degrab˘a s˘a studieze cum s˘a câ¸stige acea în¸telepciune care
este „întâi curat˘a, apoi pa¸snic˘a, blând˘a, u¸sor de înduplecat, plin˘a
de îndurare ¸si de roade bune f˘ar˘a p˘artinire, nef˘a¸tarnic˘a“. Mi-a fost
ar˘atat c˘a mul¸ti pastori au nevoie s˘a aib˘a aceste cuvinte, imprimate
pe tablele sufletelor lor. Cel care Îl are pe Hristos în˘auntrul s˘au,
n˘adejdea slavei, va „ar˘ata, prin purtarea lui bun˘a, faptele f˘acute cu
blânde¸tea în¸telepciunii“.
Petru îi îndeamn˘a pe credincio¸si: „Încolo, to¸ti s˘a fi¸ti cu ace-
lea¸si gânduri, sim¸tind cu al¸tii, iubind ca fra¸tii, milo¸si, smeri¸ti. Nu
întoarce¸ti r˘au pentru r˘au, nici ocar˘a pentru ocar˘a; dimpotriv˘a, binecu-
vânta¸ti, c˘aci la aceasta a¸ti fost chema¸ti; s˘a mo¸steni¸ti binecuvântarea,
c˘aci cine iube¸ste via¸ta ¸si vrea s˘a vad˘a zile bune, s˘a-¸si înfrâneze limba
[176]
de la r˘au ¸si buzele de la cuvinte în¸sel˘atoare. S˘a se dep˘arteze de
r˘au ¸si s˘a fac˘a binele, s˘a caute pacea ¸si s-o urm˘areasc˘a. C˘aci ochii
Domnului sunt peste cei neprih˘ani¸ti ¸si urechile Lui iau aminte la
rug˘aciunile lor. Dar fa¸ta Domnului este împotriva celor ce fac r˘aul“.
Când drumul cel drept este a¸sa de clar înf˘a¸ti¸sat, de ce atunci cei
ce m˘arturisesc a fi poporul lui Dumnezeu nu umbl˘a pe el? De ce
nu studiaz˘a, nu se roag˘a ¸si nu lucreaz˘a cu zel pentru a fi uni¸ti? De
ce nu caut˘a s˘a nutreasc˘a sim¸t˘aminte de împreun˘a sim¸tire unii fa¸t˘a
de ceilal¸ti, iubind ca fra¸tii, în loc s˘a r˘aspund˘a cu r˘au pentru r˘au ¸si
ocar˘a pentru ocar˘a? Cine nu iube¸ste via¸ta ¸si nu dore¸ste zile bune?
¸Si cu toate acestea, cât de pu¸tini î¸si re¸tin limba de la r˘au ¸si buzele
de la vorbirea viclean˘a! Pu¸tini sunt dispu¸si s˘a urmeze exemplul
Mântuitorului de blânde¸te ¸si umilin¸t˘a. Mul¸ti Îi cer lui Dumnezeu
s˘a-i umileasc˘a, dar nu sunt dispu¸si s˘a se supun˘a disciplinei necesare.
Atunci când vin încerc˘arile sau chiar necazurile, inima se r˘azvr˘ate¸ste