Basic HTML Version
Un apel
217
este un copil al lui Dumnezeu va fi considerat de Domnul Hristos ca
dându-i-l Lui.
[230]
Când era aproape s˘a-¸si ia la revedere de la ucenicii S˘ai, Domnul
Hristos le-a dat cel mai frumos simbol al leg˘aturii Sale cu credincio-
¸sii. Le-a prezentat felul în care puteau s˘a men¸tin˘a o leg˘atur˘a strâns˘a
când prezen¸ta Sa vizibil˘a va fi retras˘a. Pentru a imprima aceasta în
mintea lor, El le-a dat vinul ca cel mai izbitor ¸si mai potrivit simbol.
Iudeii au considerat totdeauna vi¸ta ca fiind cea mai nobil˘a dintre
plante ¸si o reprezentare a tot ce era puternic, minunat ¸si rodnic.
„Vi¸ta“, pare c˘a spune Domnul, „pe care voi o aprecia¸ti atât de mult
este un simbol. Eu sunt realitatea; eu sunt adev˘arata vi¸t˘a. Ca na¸tiune,
voi aprecia¸ti vinul; ca p˘ac˘ato¸si, voi trebuie s˘a M˘a pre¸tui¸ti mai presus
de toate lucrurile p˘amânte¸sti. Ml˘adi¸ta nu poate s˘a tr˘aiasc˘a separat de
vi¸t˘a; nici voi nu pute¸ti s˘a tr˘ai¸ti dac˘a nu r˘amâne¸ti în Mine.“
To¸ti urma¸sii Domnului Hristos sunt tot atât de profund interesa¸ti
de aceast˘a lec¸tie cum au fost ¸si ucenicii care au ascultat cuvintele
Sale. În apostazie, omul s-a înstr˘ainat de Dumnezeu. Desp˘ar¸tirea
este considerabil˘a ¸si îngrozitoare; dar Domnul Hristos a luat din nou
m˘asuri s˘a ne lege de Sine. Puterea r˘aului este atât de identificat˘a cu
natura uman˘a, încât nici un om nu poate birui, decât dac˘a se une¸ste
cu Hristos. Prin aceast˘a unire primim putere moral˘a ¸si spiritual˘a.
Dac˘a avem spiritul lui Hristos, vom face roade ale neprih˘anirii, roade
ce vor onora ¸si binecuvânta pe oameni ¸si vor glorifica pe Dumnezeu.
Tat˘al este vierul. În mod iscusit ¸si plin de mil˘a, El cur˘a¸t˘a fiecare
ml˘adi¸t˘a purt˘atoare de roade. Aceia care împ˘art˘a¸sesc acum suferin¸tele
Domnului Hristos, repro¸sul ¸si ru¸sinea, vor fi p˘arta¸si ai slavei Sale
în viitor. Lui „nu-I este ru¸sine s˘a-i numeasc˘a fra¸ti“. Îngerii S˘ai le
slujesc. La a doua Sa venire, va fi ca Fiu al omului, identificându-Se
astfel cu omenirea chiar în slava Sa. Acelora care s-au unit cu El,
le declar˘a: „Poate o femeie s˘a uite copilul pe care-l al˘apteaz˘a, ¸si s˘a
n-aib˘a mil˘a de rodul pântecului ei? Dar chiar dac˘a l-ar uita, totu¸si Eu
nu te voi uita cu nici un chip. Iat˘a c˘a te-am s˘apat pe palmele Mele ¸si
zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor mei“.
[231]
O, ce privilegii minunate ne sunt oferite!
Vom depune noi cele mai zeloase eforturi pentru a forma aceast˘a
alian¸t˘a cu Hristos, prin care sunt ob¸tinute aceste binecuvânt˘ari?
Ne vom lep˘ada p˘acatele ¸si nelegiuirile, pentru neprih˘anire, s˘a ne
întoarcem astfel la Domnul? Scepticismul ¸si necredincio¸sia sunt