Basic HTML Version
244
M˘arturii pentru comunitate vol.5
meu! C˘autarea de c˘atre El a roadelor pe ramurile pline de frunze
ale smochinului ¸si dezam˘agirea Sa, neg˘asind altceva decât „numai
frunzi¸s“, îmi apar atât de viu în fa¸ta ochilor. Simt c˘a nu pot s˘a admit
lucrul acesta. În nici un chip nu m˘a pot împ˘aca cu anii de neglijare
din trecut a datoriei din partea slujitorilor ¸si a poporului. Mi-e team˘a
c˘a blestemul rostit asupra smochinului ar putea s˘a fie soarta aces-
tor neglijen¸ti. Neglijarea teribil˘a de a face lucrarea ¸si de a împlini
misiunea pe care Dumnezeu le-a încredin¸tat-o atrage dup˘a sine o
pierdere pe care nimeni dintre noi nu-¸si poate permite s˘a o sus¸tin˘a.
Înseamn˘a asumarea unui risc prea groaznic spre a fi contemplat ¸si
prea teribil ca s˘a te aventurezi în a¸sa ceva, în orice timp al istoriei
noastre religioase, dar în mod deosebit acum, când timpul r˘amas
este atât de scurt ¸si când este atât de mult de f˘acut în aceast˘a zi de
preg˘atire a lui Dumnezeu. Tot
[258]
cerul este angajat cu mult zel în mântuirea oamenilor; lumin˘a de
la Dumnezeu se revars˘a asupra poporului S˘au, ar˘atându-le care le
este datoria, astfel încât nimeni s˘a nu fie nevoit s˘a gre¸seasc˘a sau s˘a
se abat˘a de la calea cea dreapt˘a. Dar Dumnezeu nu trimite lumina ¸si
adev˘arul S˘au pentru a fi pu¸tin pre¸tuit sau luat în b˘ataie de joc. Dac˘a
poporul este neglijent, atunci ei sunt de dou˘a ori vinova¸ti înaintea
Lui.
Pe când intra c˘alare în Ierusalim, pe creasta Muntelui M˘aslinilor,
Domnul Hristos a izbucnit într-o durere ce n-a mai putut fi st˘apânit˘a,
exclamând printre suspine, în timp ce privea asupra Ierusalimului:
„Dac˘a ai fi cunoscut ¸si tu, m˘acar în aceast˘a zi, lucrurile care puteau
s˘a-¸ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii t˘ai!“ El a plâns
nu pentru Sine, ci pentru dispre¸tuitorii harului S˘au, ai îndelungii
Lui r˘abd˘ari ¸si ai iert˘arii Sale. Atitudinea manifestat˘a de locuitorii
cu inima împietrit˘a ¸si nepoc˘ai¸ti ai cet˘a¸tii blestemate este asem˘an˘a-
toare cu atitudinea bisericilor ¸si a oamenilor, lua¸ti în mod individual,
fa¸t˘a de Domnul Hristos din timpul de fa¸t˘a. Ei neglijeaz˘a cerin¸tele
Lui ¸si dispre¸tuiesc îndurarea Lui. Exist˘a o form˘a de evlavie, exist˘a
o închinare ceremonial˘a, sunt rug˘aciuni care se înal¸t˘a în plus; dar
adev˘arata putere lipse¸ste. Inima nu este înmuiat˘a de har, ci este rece
¸si nesim¸titoare. Mul¸ti, asemenea iudeilor, sunt orbi de necredin¸t˘a ¸si
nu cunosc timpul cerc˘arii lor. În ceea ce prive¸ste adev˘arul, ei au avut
orice avantaj; Dumnezeu a apelat la ei ani de zile prin avertiz˘ari,
mustr˘ari, corect˘ari ¸si înv˘a¸t˘aturi în neprih˘anire; dar îndrum˘arile spe-