Basic HTML Version
Este nevoie de credincio¸sie ¸si perseveren¸t ˘a
291
aprecia mai mult acest cuvânt, care este vocea lui Dumnezeu ce ni
se adreseaz˘a.
Comunitatea din __st˘a pe terenul fermecat al lui Satana ¸si este
nevoie de o convertire temeinic˘a. Este nevoie de un efort personal.
Bogatele f˘ag˘aduin¸te ale Bibliei sunt pentru cei care î¸si iau zilnic
crucea cu lep˘adare de sine. Oricine are o dorin¸t˘a sincer˘a de a fi
înv˘a¸t˘acel în ¸scoala lui Hristos va cultiva o dispozi¸tie spiritual˘a ¸si
se va pune la dispozi¸tia oric˘arui mijloc al harului, dar în aceast˘a
comunitate, ocaziile ¸si privilegiile au fost desconsiderate. Cineva
poate s˘a nu spun˘a decât câteva cuvinte în public ¸si s˘a nu fac˘a decât
pu¸tin în via Domnului, dar el are datoria s˘a spun˘a ceva ¸si s˘a fie un
lucr˘ator interesat în lucrarea pe care o face. Fiecare membru trebuie
s˘a ajute la înt˘arirea ¸si sus¸tinerea comunit˘a¸tii; dar, în multe cazuri, nu
sunt decât câ¸tiva care au spiritul credincio¸siei care l-a caracterizat
pe Caleb din vechime ¸si acestora li se permite s˘a poarte poveri ¸si s˘a
aib˘a r˘aspunderi, în vreme ce to¸ti ceilal¸ti se eschiveaz˘a de la purtarea
oric˘arei griji.
Caleb a fost credincios ¸si statornic. Nu era l˘aud˘aros, n-a f˘acut
parad˘a de meritele ¸si de faptele sale bune; dar influen¸ta sa a fost
totdeauna de partea cea dreapt˘a. ¸Si care i-a fost r˘asplata? Când a
f˘acut cunoscut judec˘a¸tile Sale împotriva oamenilor care au refuzat s˘a
asculte de glasul S˘au, Domnul a spus: „Pentru c˘a robul Meu, Caleb,
a fost însufle¸tit de un alt duh, ¸si a urmat în totul calea Mea, îl voi face
[304]
s˘a intre în ¸tara în care s-a dus, ¸si urma¸sii lui o vor st˘apâni“. În timp
ce la¸sii ¸si murmur˘atorii au pierit în pustie, credinciosul Caleb a avut
un c˘amin în Canaanul f˘ag˘aduit. „Voi cinsti pe cine M˘a cinste¸ste“,
spune Domnul.
Ana s-a rugat ¸si a crezut; ¸si l-a dat pe Samuel, fiul ei, Dumneze-
ului lui Israel ca pe cea mai pre¸tioas˘a comoar˘a — un om folositor,
cu un caracter bine format, unul care a fost tare ca o stânc˘a, atunci
când erau în joc principiile sfinte.
La Iope era o femeie numit˘a Dorca, ale c˘arei degete iscusite erau
mai active decât limba. Ea ¸stia cine avea nevoie de haine în care s˘a se
simt˘a bine ¸si cine avea nevoie de simpatie ¸si slujea cu pl˘acere pentru
satisfacerea nevoilor ambelor categorii de oameni. Iar când Dorca
a murit, membrii comunit˘a¸tii din Iope ¸si-au dat seama de pierderea
pe care au suferit-o. Nu este de mirare c˘a plângeau ¸si se lamentau ¸si
lacrimile lor fierbin¸ti c˘adeau pe chipul ¸t˘arânii neînsufle¸tite. Ea a fost