Basic HTML Version
Ambi¸tie lumeasc˘a
325
Dumnezeu nu consider˘a toate p˘acatele ca fiind de aceea¸si gra-
vitate; sunt grade de vinov˘a¸tie dup˘a estim˘arile Sale, la fel ca ¸si în
acelea ale omului, cu limitele lui. Dar oricât de neînsemnat ar p˘area
r˘aul acesta sau acela în ochii oamenilor, nici un p˘acat nu este mic
înaintea lui Dumnezeu. P˘acatele asupra c˘arora oamenii sunt dispu¸si
s˘a priveasc˘a ¸si s˘a le socoteasc˘a a fi mici pot s˘a fie unele pe care Dum-
nezeu le socote¸ste ca fiind crime mari. Be¸tivul este dispre¸tuit ¸si se
spune c˘a p˘acatul s˘au îl va exclude din ceruri, în timp ce mândria, ego-
ismul ¸si l˘acomia trec nemustrate. Dar pentru Dumnezeu,acestea sunt
p˘acate în mod deosebit jignitoare. El „st˘a împotriva celor mândri“,
iar Pavel ne spune c˘a l˘acomia este idolatrie. Aceia care sunt profund
cunosc˘atori ai condamn˘arii idolatriei în Cuvântul lui Dumnezeu vor
în¸telege imediat cât de grav˘a este vinov˘a¸tia acestui p˘acat.
Dumnezeu vorbe¸ste prin profetul S˘au: „S˘a se lase cel r˘au de
calea lui, ¸si omul nelegiuit s˘a se lase de gândurile lui, s˘a se întoarc˘a
la Domnul, care va avea mil˘a de el, la Dumnezeul nostru, care nu
obose¸ste iertând. C˘aci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, ¸si
c˘aile voastre nu sunt c˘aile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus
cerurile fa¸t˘a de p˘amânt, atât de sus sunt c˘aile Mele fa¸t˘a de c˘aile
voastre ¸si gândurile Mele fa¸t˘a de gândurile voastre“. Avem nevoie
de un discern˘amânt clar, ca s˘a m˘asur˘am p˘acatul dup˘a m˘asur˘atoa-
rea Domnului, ¸si nu dup˘a a noastr˘a. S˘a nu ne lu˘am ca regul˘a de
comportare p˘arerile oamenilor, ci Cuvântul divin.
Noi ne afl˘am pe marele câmp de b˘at˘alie al vie¸tii ¸si niciodat˘a s˘a
[338]
nu uit˘am c˘a suntem în mod personal r˘aspunz˘atori pentru problema
pentru care ne lupt˘am; pentru c˘a, dac˘a Noe, Iov ¸si Daniel ar fi „în
mijlocul ei, ei n-ar sc˘apa nici pe fiu, nici pe fiic˘a“ prin neprih˘anirea
lor. Tu, fratele meu, nu te-ai gândit la acest lucru. Dar ¸ti-ai îndrept˘a¸tit
purtarea pentru c˘a ai crezut c˘a fra¸tii nu fac ce este bine. Uneori,ai
ac¸tionat asemenea unui copil favorit ¸si r˘asf˘a¸tat ¸si ai rostit cuvinte
de necredin¸t˘a ¸si îndoial˘a pentru a-i nec˘aji pe al¸tii; dar se merit˘a
acest lucru? Este ceva în familia ta, în biseric˘a sau în lume care s˘a
îndrept˘a¸teasc˘a indiferen¸ta ta fa¸t˘a de cerin¸tele lui Dumnezeu? Va fi
oare de vreun folos oricare din scuzele tale, când vei sta fa¸t˘a în fa¸t˘a
cu Judec˘atorul întregului p˘amânt? Cât de nebuneasc˘a ¸si p˘ac˘atoas˘a va
ap˘area atitudinea ta egoist˘a ¸si avar˘a! Cât de nejustificat ¸ti se va p˘area
s˘a la¸si ca opiniile lume¸sti ¸si câ¸stigul lumesc s˘a întunece r˘asplata