Basic HTML Version
Unitate ¸si iubire în biseric˘a
471
Dumnezeu, s˘a putem mângâia pe cei ce se afl˘a în vreun necaz“.
A¸sa cum sim¸tea Pavel mângâierea ¸si c˘aldura iubirii lui Dumnezeu
p˘atrunzând în sufletul s˘au, el le reflecta,binecuvântându-i pe al¸tii. S˘a
ne revizuim astfel comportarea, încât tablourile ce atârn˘a pe pere¸tii
memoriei noastre s˘a nu fie de un asemenea caracter, încât s˘a nu ne
putem uita la ele.
Dup˘a ce vor muri cei cu care am fost asocia¸ti, nu va mai exista
[490]
niciodat˘a o ocazie de a retrage orice cuvânt pe care l-am spus sau
de a ¸sterge din memorie orice impresie nepl˘acut˘a. Atunci, s˘a lu˘am
aminte la c˘aile noastre,ca s˘a nu-L ofens˘am pe Dumnezeu cu scuzele
noastre. R˘aceala ¸si orice neîn¸telegere s˘a fie date la o parte. Inima
s˘a se topeasc˘a în bun˘atate înaintea lui Dumnezeu, asemenea unui
foc sfânt care consum˘a tot gunoiul ce s-a îngr˘am˘adit la u¸sa inimii, ¸si
s˘a-L l˘as˘am pe Isus s˘a intre; atunci iubirea Lui îi va cuprinde ¸si pe
al¸tii prin noi, în cuvinte, gânduri ¸si fapte pline de iubire. Apoi, dac˘a
moartea ne va desp˘ar¸ti de prietenii no¸stri, ¸si nu-i vom mai întâlni
pân˘a când vom sta la bara de judecat˘a a lui Dumnezeu, s˘a nu ne fie
ru¸sine atunci când va ap˘area raportul vie¸tii noastre.
Când moartea face ca ochii s˘a se închid˘a, când mâinile sunt în-
cruci¸sate pe pieptul f˘ar˘a via¸t˘a, cât de repede se schimb˘a sim¸t˘amintele
acelea de neîn¸telegere sau discordie! Nu mai exist˘a nici o p˘arere
de r˘au, nici o am˘ar˘aciune; dispre¸tul ¸si relele sunt uitate ¸si iertate.
Câte cuvinte pl˘acute nu sunt rostite despre cei mor¸ti! Câte lucruri
bune din via¸ta lor nu sunt aduse acum în minte! Laude ¸si elogii sunt
rostite cu d˘arnicie; dar ele cad acum în urechi ce nu mai aud ¸si în
inimi ce nu mai simt. Dac˘a aceste cuvinte ar fi fost rostite atunci
când spiritul obosit avea a¸sa de mult˘a nevoie de ele, atunci când
urechea putea auzi ¸si inima putea sim¸ti, ce tablou pl˘acut ar fi l˘asat
lucrul acesta în memorie! Cât de mul¸ti,dintre cei care stau t˘acu¸ti ¸si
cople¸si¸ti de durere lâng˘a cel mort, nu-¸si amintesc cu ru¸sine ¸si durere
de cuvintele ¸si faptele care au adus întristare inimii care acum st˘a
lini¸stit˘a, f˘ar˘a via¸t˘a! S˘a aducem acum în via¸ta noastr˘a toat˘a frumuse-
¸tea, toat˘a dragostea ¸si toat˘a bun˘atatea de care suntem capabili. S˘a
gândim acum profund, s˘a fim recunosc˘atori, r˘abd˘atori ¸si iert˘atori în
rela¸tiile noastre unul cu cel˘alalt. Gândurile ¸si sim¸t˘amintele noastre
exprimate în jurul celor muribunzi ¸si al celor mor¸ti s˘a fie aduse în
leg˘aturile zilnice cu fra¸tii ¸si surorile noastre cât suntem în via¸t˘a.
[491]