Sfin¸tenia practic˘a
517
r˘at˘acirile acestor nelegiui¸ti ¸si s˘a v˘a pierde¸ti t˘aria, ci cre¸ste¸ti în harul
[538]
¸si în cuno¸stin¸ta Domnului ¸si Mântuitorului nostru Isus Hristos.“
Dumnezeu ¸si-a ales un popor în aceste timpuri de pe urm˘a, pe
care l-a f˘acut depozitarul Legii Sale, ¸si acest popor va avea totdea-
una sarcini nepl˘acute de împlinit. „ ¸Stiu faptele tale, osteneala ta ¸si
r˘abdarea ta, ¸si c˘a nu po¸ti suferi pe cei r˘ai; c˘a ai pus la încercare pe
cei ce zic c˘a sunt apostoli ¸si nu sunt ¸si i-ai g˘asit mincino¸si. ¸Stiu c˘a ai
r˘abdare ¸si c˘a ai suferit din pricina Numelui Meu, ¸si c˘a n-ai obosit.“
Se cere mult˘a inteligen¸t˘a ¸si o lupt˘a continu˘a pentru a ¸tine r˘aul afar˘a
din comunit˘a¸tile noastre. Trebuie s˘a se exercite o disciplin˘a aspr˘a,
impar¸tial˘a; c˘aci unii care au o form˘a de religie vor c˘auta s˘a sublini-
eze credin¸ta altora ¸si vor c˘auta în mod personal s˘a lucreze pentru a
se în˘al¸ta pe ei în¸si¸si.
Domnul Isus Hristos, pe Muntele M˘aslinilor, a declarat în mod
clar c˘a, din cauza „înmul¸tirii f˘ar˘adelegii, dragostea celor mai mul¸ti
se va r˘aci“. El vorbe¸ste aici despre o clas˘a de credincio¸si care au
c˘azut de la o înalt˘a stare de spiritualitate. Fie ca astfel de declara¸tii
s˘a ne revin˘a în minte cu o putere solemn˘a ¸si cercet˘atoare a inimilor
noastre. Unde este zelul, devo¸tiunea noastr˘a fa¸t˘a de Dumnezeu, acea
armonie sau conformare cu m˘are¸tia adev˘arului pe care pretindem
c˘a îl credem? Iubirea fa¸t˘a de lume, iubirea pentru unele p˘acate ce
ne sunt scumpe, a dezobi¸snuit inima de dragostea de rug˘aciune ¸si
de medita¸tie la lucrurile sacre. O serie de servicii religioase formale
sunt p˘astrate; dar unde este iubirea pentru Isus? Spiritualitatea moare.
Oare aceast˘a toropeal˘a, aceast˘a jalnic˘a deteriorare s˘a fie permanent˘a?
Lampa adev˘arului pâlpâie ¸si este gata s˘a se sting˘a pentru c˘a nu este
reumplut˘a cu uleiul harului?
A¸s dori ca fiecare pastor ¸si fiecare lucr˘ator s˘a poat˘a vedea aceast˘a
problem˘a a¸sa cum mi-a fost prezentat˘a mie. Mul¸tumirea de sine ¸si
autosuficien¸ta omoar˘a via¸ta spiritual˘a. Eul este în˘al¸tat; despre eu se
vorbe¸ste. O, dac˘a eul acesta ar putea muri! „Eu mor zilnic“, spunea
apostolul Pavel. Când aceast˘a mândr˘a ¸si îndr˘aznea¸t˘a mul¸tumire de
sine ¸si aceast˘a vanitoas˘a neprih˘anire personal˘a p˘atrund în suflet, nu
[539]
mai este loc pentru Isus. Lui I se d˘a atunci un loc inferior, în vreme
ce eul se umfl˘a, plin de importan¸t˘a, ¸si se umple întregul templu al
sufletului. Acesta este motivul pentru care Domnul poate s˘a fac˘a
prea pu¸tin pentru noi. Dac˘a El ar lucra cu eforturile noastre, atunci
instrumentul ¸si-ar însu¸si toat˘a slava iste¸timii sale ¸si se va felicita