Basic HTML Version
Iubirea fa¸t ˘a de cei gre¸si¸ti
581
apel la cea mai mare ¸si cea mai delicat˘a simpatie a Lui ¸si la cea
mai zeloas˘a ¸si mai sincer˘a lucrare. Pentru fiecare p˘ac˘atos care se
întoarce, este mai mare bucurie în ceruri decât pentru cei nou˘azeci
¸si nou˘a care n-au nevoie de poc˘ain¸t˘a.
Aceste lec¸tii sunt pentru binele ¸si folosul nostru. Domnul Hristos
S-a al˘aturat ucenicilor, ca ei s˘a conlucreze cu El în lucrarea Sa, ca
ei s˘a se iubeasc˘a unul pe altul a¸sa cum i-a iubit El pe ei. Agonia
pe care a îndurat-o pe cruce d˘a m˘arturie despre valoarea pe care
a atribuit-o sufletului omenesc. To¸ti cei care accept˘a aceast˘a mare
mântuire se angajeaz˘a s˘a fie conlucr˘atori cu El. Nimeni nu trebuie s˘a
se considere favorizat special al cerului ¸si s˘a-¸si concentreze aten¸tia
¸si interesele asupra lui însu¸si. To¸ti aceia care s-au înrolat în slujba
Domnului Hristos trebuie s˘a lucreze a¸sa cum a lucrat El ¸si trebuie
s˘a-i iubeasc˘a pe cei ce sunt în ignoran¸t˘a ¸si p˘acat, a¸sa cum i-a iubit
El.
Dar printre noi, ca popor, au fost oameni c˘arora le-au lipsit sim-
patia ¸si iubirea profund˘a, pline de zel fierbinte, pentru cel ispitit ¸si
r˘at˘acit. Mul¸ti au dat pe fa¸t˘a o mare r˘aceal˘a ¸si o neglijen¸t˘a p˘ac˘atoas˘a
în felul în care L-au reprezentat pe Hristos, trecând pe partea cea-
lalt˘a, ¸tinându-se cât se poate de departe de cei care aveau cel mai
mult nevoie de ajutor. Proasp˘atul convertit trece adesea prin conflicte
teribile cu obiceiurile formate sau unele forme speciale de ispite ¸si,
[605]
fiind biruit de acele pasiuni, se face vinovat de impruden¸t˘a sau de un
real r˘au. Apoi este vorba de energia, tactul ¸si în¸telepciunea care se
cer de la fra¸tii s˘ai ca s˘a poat˘a fi readus la o deplin˘a s˘an˘atate spiritual˘a.
În asemenea cazuri, se aplic˘a instruc¸tiunile lui Dumnezeu: „Fra¸tilor,
chiar dac˘a un om ar c˘adea deodat˘a în vreo gre¸seal˘a, voi, care sunte¸ti
duhovnice¸sti, s˘a-l ridica¸ti cu duhul blânde¸tii. ¸Si ia seama la tine
însu¸ti ca s˘a nu fii ispitit ¸si tu.“ „Noi, care suntem tari, suntem datori
s˘a r˘abd˘am sl˘abiciunile celor slabi ¸si s˘a nu ne pl˘acem nou˘a în¸sine.“
Dar cât de pu¸tin din blânde¸tea plin˘a de mil˘a a Domnului Hristos dau
pe fa¸t˘a cei ce m˘arturisesc c˘a sunt urma¸sii S˘ai! Când cineva gre¸se¸ste,
prea adesea ceilal¸ti se simt liberi s˘a fac˘a în a¸sa fel, încât situa¸tia s˘a
par˘a cât mai rea cu putin¸t˘a. Cei care, probabil, sunt în totul la fel de
vinova¸ti de p˘acate tot a¸sa de grele, dar în alt˘a direc¸tie, îl vor trata
pe fratele lor cu o severitate crud˘a. Gre¸selile s˘avâr¸site din ne¸stiin¸t˘a,
neaten¸tie sau sl˘abiciune sunt exagerate, prezentându-le ca fiind p˘a-
cate s˘avâr¸site cu premeditare. V˘azând suflete care se îndep˘arteaz˘a,