Basic HTML Version
630
M˘arturii pentru comunitate vol.5
pra mea nepl˘acerea lui Dumnezeu ¸si pierzându-mi astfel mântuirea.
Aveam în fa¸ta mea numeroase cazuri asem˘an˘atoare, ¸si o strângere
de inim˘a în fa¸ta calvarului chinuitor.
Acum m˘a rog fierbinte ca, dac˘a totu¸si trebuie s˘a merg ¸si s˘a spun
ceea ce mi-a ar˘atat Domnul, s˘a fiu ferit˘a de o în˘al¸tare necuvenit˘a.
Îngerul a spus: «Rug˘aciunile tale au fost ascultate ¸si vei primi r˘as-
puns la ele. Dac˘a acest r˘au de care te temi te amenin¸t˘a, mâna lui
Dumnezeu va fi întins˘a ca s˘a te salveze; prin suferin¸t˘a, El te va atrage
la Sine ¸si te va p˘astra în umilin¸t˘a. Transmite solia cu credincio¸sie.
Sufer˘a pân˘a la sfâr¸sit ¸si vei mânca din fructele pomului vie¸tii ¸si vei
bea din apa vie¸tii».“ [
Testimonies 1:62,64,65
;
].
La data aceea, era fanatism printre aceia care fuseser˘a credincio¸si
ai primei solii îngere¸sti. Gre¸seli serioase în doctrin˘a ¸si practic˘a erau
nutrite ¸si unii erau chiar gata s˘a-i condamne pe to¸ti aceia care nu
vor accepta p˘arerile lor. Dumnezeu mi-a descoperit în viziune aceste
[656]
gre¸seli ¸si m-a trimis la ace¸sti copii gre¸si¸ti s˘a le spun; dar, în aducerea
la îndeplinire a acestei îndatoriri, m-am confruntat cu o puternic˘a
împotrivire ¸si ocar˘a.
„Pentru mine era o cruce grea aceea de a le spune celor gre¸si¸ti
ce mi-a fost ar˘atat cu privire la ei. Acest lucru mi-a produs o mare
triste¸te, ¸si anume de a vedea pe al¸tii nec˘aji¸ti sau întrista¸ti. ¸Si când
eram obligat˘a s˘a rostesc solia, adesea o mai îndulceam ¸si o f˘aceam
s˘a par˘a cât mai favorabil˘a cu putin¸t˘a pentru persoana respectiv˘a ¸si
apoi mergeam ¸si plângeam în agonia sufletului meu. Priveam la
aceia care nu aveau s˘a poarte de grij˘a decât numai fiin¸tei lor ¸si m˘a
gândeam c˘a, dac˘a a¸s fi în locul lor, n-a¸s murmura. Era foarte greu s˘a
transmi¸ti M˘arturiile clare ¸si t˘aioase care-mi erau date de Dumnezeu.
Am urm˘arit cu ner˘abdare rezultatul ¸si dac˘a persoanele mustrate se
ridicau împotriva mustr˘arii ¸si dup˘a aceea se opuneau adev˘arului.
Astfel de întreb˘ari se ridicau în mintea mea: Am transmis eu solia
a¸sa cum trebuia? N-ar exista vreo cale pentru a-i salva? Apoi, asupra
sufletului meu ap˘asa o astfel de triste¸te, încât adesea sim¸team c˘a
moartea ar fi un sol bine venit, iar mormântul, un loc scump de
odihn˘a.
Nu mi-am dat seama de primejdia ¸si de p˘acatul unei astfel st˘ari de
lucruri, pân˘a când, într-o viziune, am fost dus˘a în prezen¸ta Domnului
Isus. El a privit la mine încruntat ¸si ¸Si-a întors fa¸ta de la mine.
Nu este posibil s˘a descriu groaza ¸si agonia pe care le-am sim¸tit