Basic HTML Version
718
M˘arturii pentru comunitate vol.5
un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze
necurate ¸si am v˘azut cu ochii mei pe Împ˘aratul, Domnul o¸stirilor!“
Dar un serafim a zburat spre el, ca s˘a-l preg˘ateasc˘a pentru marea
lui misiune. Un c˘arbune aprins de pe altar a fost atins de buzele lui,
o dat˘a cu cuvintele: „Iat˘a, atingându-se c˘arbunele acesta de buzele
tale, nelegiuirea ta este îndep˘artat˘a ¸si p˘acatul t˘au este isp˘a¸sit.“ ¸Si
atunci, vocea lui Dumnezeu s-a auzit spunând: „Pe cine s˘a trimit, ¸si
cine va merge pentru noi?“ Isaia, cu o sfânt˘a încredere, a r˘aspuns:
„Iat˘a-m˘a, trimite-m˘a!“
[751]
Ce dac˘a puterile p˘amântului se vor ridica împotriva lui Iuda? Ce
dac˘a Isaia va fi întâmpinat cu împotrivire ¸si rezisten¸t˘a în misiunea
lui? El L-a v˘azut pe Împ˘aratul, Domnul o¸stirilor; el a auzit cântul
serafimilor. „Tot p˘amântul este plin de m˘arirea Lui“; ¸si profetul a
fost înt˘arit pentru lucrarea ce-i st˘atea înainte. El a purtat amintirea
acestei viziuni în toat˘a lunga ¸si greaua lui misiune.
Lui Ezechiel, profetul care a deplâns exilul în ¸tara haldeilor,
i-a fost dat˘a o viziune care îl înv˘a¸ta aceea¸si lec¸tie a credin¸tei în
Dumnezeul Cel Atotputernic al lui Israel. Pe când era pe malurile
râului Chebar, se p˘area c˘a un vârtej venea dinspre „miaz˘anoapte, un
vânt n˘aprasnic, un nor gros ¸si un snop de foc, care r˘aspândea de jur
împrejur o lumin˘a str˘alucitoare, în mijlocul c˘areia lucea ca o aram˘a
lustruit˘a, care ie¸sea din mijlocul focului“. Ni¸ste ro¸ti sau apari¸tii
ciudate, întret˘aindu-se unele cu altele, erau puse în mi¸scare de patru
creaturi. Sus, deasupra tuturor acestora, „era ceva ca o piatr˘a de safir,
în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie
se vedea ca un chip de om, care ¸sedea pe el“. „În mijlocul acestor
f˘apturi vii era ceva ca ni¸ste c˘arbuni de foc aprin¸si care ardeau; ¸si
ceva ca ni¸ste f˘aclii umblau încoace ¸si încolo printre aceste f˘apturi vii;
focul acesta arunca o lumin˘a str˘alucitoare ¸si din el ie¸seau fulgere“.
La heruvimi se vedea ceva ca o mân˘a de om sub aripile lor.
Erau ro¸ti în ro¸ti, într-un aranjament atât de complicat, încât, la
prima vedere, lui Ezechiel i s-a p˘arut totul confuz, încurcat. Dar
când s-au mi¸scat, erau o exactitate plin˘a de frumuse¸te ¸si o armonie
perfect˘a. Fiin¸tele cere¸sti puneau în mi¸scare aceste ro¸ti ¸si, mai presus
de toate, pe tronul glorios de safir st˘atea Cel ve¸snic; în timp ce, de jur
împrejur, tronul era încadrat de un curcubeu, emblema harului ¸si a
iubirii. Cople¸sit de slava deosebit˘a a scenei, Ezechiel a c˘azut cu fa¸ta