Basic HTML Version
M˘arturiile desconsiderate
71
o mare nerecuno¸stin¸t˘a, un formalism gol; o super critic˘a nesincer˘a,
o mândrie fariseic˘a ¸si apostazie.
Lacrimile pe care Domnul Hristos le-a v˘arsat pe vârful Munte-
lui M˘aslinilor au fost pentru lipsa ta de poc˘ain¸t˘a ¸si ingratitudinea
fiec˘arei persoane, pân˘a la încheierea timpului. El vede c˘a iubirea
Lui este dispre¸tuit˘a. Curtea templului sufletului a fost transformat˘a
într-un loc de tranzac¸tii nesfinte. Egoism, iubire de bani, r˘autate,
invidie, mândrie, pasiuni nesfinte, toate acestea sunt nutrite în inima
omeneasc˘a. Avertiz˘arile Sale sunt respinse ¸si batjocorite, trimi¸sii
S˘ai sunt trata¸ti cu indiferen¸t˘a, cuvintele lor sunt socotite ca ni¸ste
[73]
pove¸sti f˘ar˘a rost. Isus a vorbit prin fapte de mil˘a, dar acestea n-au
fost recunoscute astfel. El a vorbit prin avertiz˘ari solemne, dar aceste
avertiz˘ari au fost respinse.
V˘a rog fierbinte, pe voi, care m˘arturisi¸ti de mult˘a vreme credin¸ta
¸si care înc˘a mai manifesta¸ti în exterior respectul pentru Domnul
Hristos, nu v˘a în¸sela¸ti propriile voastre suflete. Întreaga inim˘a este
ceea ce pre¸tuie¸ste Domnul Isus. Credincio¸sia sufletului este singura
care are valoare înaintea lui Dumnezeu. „Dac˘a ai fi cunoscut ¸si tu,
m˘acar în aceast˘a zi, lucrurile care puteau s˘a-¸ti dea pacea!“ „Dac˘a. . .
¸si tu“. Domnul Hristos ¸ti Se adreseaz˘a în acest moment personal,
coborând de pe tronul S˘au, cu un sim¸t˘amânt de comp˘atimire ¸si grij˘a
fa¸t˘a de aceia care nu-¸si dau seama de primejdie, care nu au nici o
mil˘a fa¸t˘a de ei în¸si¸si.
Multora le merge numele c˘a sunt vii, în timp ce sunt mor¸ti spiri-
tual. Ace¸stia vor spune într-o zi: „Doamne, Doamne! N-am proorocit
noi în Numele T˘au? N-am scos noi draci în Numele T˘au? ¸Si n-am
f˘acut noi multe minuni în Numele T˘au? Atunci le voi spune curat:
«Niciodat˘a nu v-am cunoscut; dep˘arta¸ti-v˘a de la Mine, voi to¸ti care
lucra¸ti f˘ar˘adelege».“ Vaiul va fi pronun¸tat împotriva ta, dac˘a vei
hoin˘ari ¸si vei z˘abovi pân˘a când Soarele neprih˘anirii va apune; întu-
necimea nop¸tii ve¸snice va fi atunci partea ta. O, dac˘a inima aceasta
rece, formalist˘a ¸si lumeasc˘a s-ar topi! Domnul Hristos n-a v˘arsat nu-
mai lacrimi pentru noi, ci chiar sângele S˘au. Oare aceste manifest˘ari
ale iubirii Sale nu ne vor trezi la o profund˘a umilin¸t˘a înaintea lui
Dumnezeu? De aceea, avem nevoie de umilin¸t˘a ¸si lep˘adare de sine
pentru a fi aproba¸ti de Dumnezeu.
Omul pe care Dumnezeu îl conduce nu va fi mul¸tumit de sine
pentru c˘a lumina de la omul des˘avâr¸sit lumineaz˘a asupra sa. Dar