Basic HTML Version
80
M˘arturii pentru comunitate vol.5
nu va putea, în timp ce se afl˘a în compania celor necredincio¸si, s˘a
fie lumin˘a ¸si s˘a aib˘a ¸si o purtare u¸suratic˘a. Valoarea sufletelor pentru
care a murit Domnul Hristos este prea mare.
Cel care „nu se leap˘ad˘a de tot ce are“, spune Domnul Isus, „nu
poate s˘a fie ucenicul Meu“. Tot ce îndep˘arteaz˘a afec¸tiunile noastre de
Dumnezeu trebuie s˘a fie dat la o parte. Mamona este idolul multora.
Lan¸tul lui de aur îi leag˘a de Satana. Renumele ¸si onoarea lumeasc˘a
sunt adorate de o alt˘a clas˘a de oameni. Via¸ta de u¸sur˘atate egoist˘a ¸si
eliberarea de r˘aspunderi sunt idolii altora. Acestea sunt cursele lui
Satana, a¸sezate înaintea pa¸silor celor nechibzui¸ti.
Dar aceste leg˘aturi ale sclaviei trebuie s˘a fie rupte; firea trebuie
s˘a fie crucificat˘a cu n˘azuin¸tele ¸si pl˘acerile ei. Noi nu putem s˘a fim
jum˘atate ai Domnului ¸si jum˘atate ai lumii. Noi nu putem s˘a fim copiii
lui Dumnezeu dac˘a nu suntem în totul ai Lui. Orice povar˘a ¸si orice
p˘acat care ne înconjoar˘a trebuie s˘a fie l˘asate la o parte. Veghetorii
lui Dumnezeu nu vor zice „Pace, pace“, când Domnul nu le-a vorbit
de pace. Vocea veghetorului credincios se va auzi strigând: „Pleca¸ti,
pleca¸ti, ie¸si¸ti din Babilon! Nu v˘a atinge¸ti de nimic necurat! Ie¸si¸ti din
mijlocul lui! Cur˘a¸ti¸ti-v˘a, cei ce purta¸ti vasele Domnului!“
Biserica nu se poate m˘asura pe sine cu lumea, nici cu p˘arerile
oamenilor ¸si nici cu ceea ce a fost ea cândva. Credin¸ta ¸si pozi¸tia
ei în lume, a¸sa cum sunt ele acum, trebuie s˘a fie comparate cu
ceea ce ar fi trebuit s˘a fie dac˘a mersul ei ar fi fost continuu înainte
¸si în sus. Biserica va fi cânt˘arit˘a în cântarul sanctuarului. Dac˘a,
deci, caracterul ei moral ¸si starea ei spiritual˘a nu vor corespunde cu
favoarea ¸si binecuvânt˘arile pe care Dumnezeu le-a rev˘arsat asupra
ei, ea va fi g˘asit˘a cu lips˘a.
[84]
Lumina a str˘alucit în mod clar ¸si categoric pe c˘ararea ei, iar
lumina de la 1882 îi cere s˘a dea socoteal˘a. Dac˘a talentele ei nu s-au
dezvoltat, dac˘a roadele nu sunt des˘avâr¸site înaintea lui Dumnezeu,
dac˘a lumina ei a devenit întuneric, într-adev˘ar, va fi g˘asit˘a cu lips˘a.
Noi nu vedem în ce stare suntem a¸sa cum ne vede Dumnezeu.
Vedem, dar nu în¸telegem; auzim, dar nu pricepem; ¸si ne oprim, ne
odihnim, f˘ar˘a s˘a fim interesa¸ti dac˘a stâlpul de nor ziua ¸si stâlpul de
foc noaptea stau deasupra sanctuarului nostru. Noi m˘arturisim c˘a Îl
cunoa¸stem pe Dumnezeu ¸si credem adev˘arul, dar, în faptele noastre,
noi neg˘am acest lucru. Faptele noastre sunt în mod direct împotriva