Basic HTML Version
Piedici în calea reformei
139
Se va rosti aprobarea cereasc˘a: „Bine rob bun“ în dreptul acelora
care au fost necredincio¸si fa¸t˘a de îns˘arcinarea lor? Ace¸sti lucr˘atori
necredincio¸si nu au cl˘adit pe Stânca cea Ve¸snic˘a, iar temelia lor se
va dovedi c˘a este nisip mi¸sc˘ator. Atunci când Domnul ne cere s˘a fim
deosebi¸ti ¸si aparte, cum putem noi pretinde popularitate sau s˘a c˘au-
t˘am s˘a imit˘am obiceiurile ¸si practicile lumii? „Nu ¸sti¸ti c˘a prietenia
lumii este vr˘ajm˘a¸sie cu Dumnezeu? A¸sa c˘a cine vrea s˘a fie prieten
cu lumea se face vr˘ajma¸s cu Dumnezeu“? (
Iacov 4, 4
).
A coborî stindardul pentru a asigura popularitatea ¸si a spori
num˘arul, ¸si apoi a face din aceast˘a sporire un motiv de bucurie
dovede¸ste mult˘a orbire. Dac˘a num˘arul ar fi o dovad˘a a succesului,
Satana ar putea pretinde întâietatea, deoarece, în lumea aceasta,
marea majoritate o formeaz˘a urma¸sii s˘ai. Ceea ce constituie o dovad˘a
a prosperit˘a¸tii unei ¸scoli este gradul de putere moral˘a care predomin˘a.
Ceea ce ar trebui s˘a fie un izvor de bucurie ¸si recuno¸stin¸t˘a nu este
num˘arul, ci virtutea, inteligen¸ta ¸si evlavia celor care alc˘atuiesc ¸scolile
noastre. Atunci e cazul ca ¸scolile noastre s˘a se schimbe dup˘a felul
lumii ¸si s˘a se ¸tin˘a de obiceiul ¸si modelele ei? „V˘a îndemn dar fra¸tilor,
pentru îndurarea lui Dumnezeu, s˘a nu v˘a potrivi¸ti chipului veacului
[144]
acestuia, ci s˘a v˘a preface¸ti prin înnoirea min¸tii voastre, ca s˘a pute¸ti
deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bun˘a, pl˘acut˘a ¸si des˘avâr¸sit˘a“
(
Romani 12, 1.2
).
Oamenii vor folosi toate mijloacele cu putin¸t˘a pentru a face mai
pu¸tin vizibil˘a deosebirea dintre adventi¸stii de ziua a ¸saptea ¸si cei
care ¸tin ziua întâi a s˘apt˘amânii. Mi-a fost prezentat˘a o grup˘a sub
numele de adventi¸sti de ziua a ¸saptea, care sf˘atuiau ca steagul, sau
semnul care face din noi un popor deosebit, s˘a nu fie în˘al¸tat a¸sa de
izbitor, deoarece, pretindeau ei, nu aceasta este calea cea mai bun˘a
pentru ob¸tinerea succesului de c˘atre institu¸tiile noastre. Dar acum nu
e un timp când s˘a coborâm steagul nostru, s˘a ne ru¸sin˘am de credin¸ta
noastr˘a. Steagul acesta distinctiv, descris în cuvintele: „Aici este
r˘abdarea sfin¸tilor, care p˘azesc poruncile lui Dumnezeu ¸si credin¸ta lui
Isus“, trebuie s˘a fie purtat în toat˘a lumea, pân˘a la încheierea timpului
de prob˘a. Acum trebuie s˘a se fac˘a eforturi sporite pentru a înainta în
diferite locuri; nu trebuie s˘a aib˘a loc o ascundere a credin¸tei noastre
pentru a ne asigura sus¸tinerea din partea oamenilor. Adev˘arul trebuie
s˘a fie dus sufletelor gata s˘a piar˘a, iar dac˘a el e ascuns în vreun fel