Page 235 - M

Basic HTML Version

R˘aspunderea lucr˘atorilor medicali
231
va înv˘a¸ta toate lucrurile“, a spus Hristos „¸si v˘a va aduce aminte de
tot ce v-am spus Eu“ (
Ioan 14, 26
).
Felul în care înv˘a¸t˘atorii iudei explicau Scripturile, continua lor
repetare de maxime ¸si pove¸sti L-au provocat pe Hristos s˘a spun˘a:
„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura ¸si m˘a cinste¸ste cu bu-
zele, dar inima lui este departe de Mine“. Ei îndeplineau în cur¸tile
templului ¸sirul lor de slujbe. Ei aduceau sacrificii care preînchipu-
iau marea Jertf˘a, spunând prin ceremoniile lor: „Vino, Mântuitorul
meu“, dar Hristos, Acela pe care-L reprezentau toate ceremoniile
lor, era printre ei ¸si nu voiau nici s˘a-L recunoasc˘a, nici s˘a-L pri-
measc˘a. Mântuitorul a declarat: „Degeaba M˘a cinstesc ei, înv˘a¸tând
ca înv˘a¸t˘aturi ni¸ste porunci omene¸sti“ (
Matei 15, 8-9
).
Hristos spune servilor S˘ai de ast˘azi, a¸sa cum a spus ¸si ucenicilor
S˘ai de atunci: „Dac˘a cineva vrea s˘a-Mi urmeze, s˘a se lepede de sine,
s˘a-¸si ia crucea ¸si s˘a M˘a urmeze“. Dar oamenii sunt acum tot atât de
întârzietori de a înv˘a¸ta lec¸tia ca ¸si pe timpul lui Hristos. Dumnezeu
a dat poporului S˘au avertizare dup˘a avertizare; dar obiceiurile, de-
prinderile ¸si practicile lumii au avut o putere atât de mare asupra
min¸tilor celor care se declar˘a drept popor al S˘au, încât avertiz˘arile
Sale au fost trecute cu vederea.
Aceia care au de îndeplinit o parte în marea lucrare a lui Dum-
nezeu nu trebuie s˘a urmeze exemplul celor lume¸sti. Glasul lui Dum-
nezeu trebuie s˘a fie ascultat. Acela care depinde de oameni în ceea
ce prive¸ste puterea ¸si influen¸ta se sprijin˘a pe o trestie frânt˘a.
Dependen¸ta de oameni a fost marea sl˘abiciune a bisericii. Oame-
nii au dezonorat pe Dumnezeu prin faptul c˘a au dat gre¸s în a aprecia
competen¸ta ¸si eficien¸ta Sa, umblând dup˘a influen¸ta oamenilor. În
felul acesta a ajuns Israel s˘a fie slab. Oamenii au dorit s˘a fie ca
celelalte na¸tiuni ale lumii ¸si au cerut un împ˘arat. Ei au dorit s˘a fie
c˘al˘auzi¸ti de o putere omeneasc˘a, pe care s˘a o poat˘a vedea, iar nu
[250]
de puterea dumnezeiasc˘a, invizibil˘a, care-i condusese ¸si-i c˘al˘auzise
pân˘a atunci ¸si care le d˘aduse biruin¸ta în lupt˘a. Ei au f˘acut propria
lor alegere, iar rezultatul a fost v˘azut în nimicirea Ierusalimului ¸si
împr˘a¸stierea na¸tiunii.
Noi nu ne putem pune încrederea în nici un om, oricât de înv˘a¸tat,
oricât de elevat ar fi el, dac˘a nu-¸si ¸tine cu t˘arie pân˘a la sfâr¸sit încre-
derea lui de la început în Dumnezeu. Cât de mare trebuie s˘a fi fost
puterea vr˘ajma¸sului asupra lui Solomon, un om pe care Inspira¸tia l-a