Basic HTML Version
Adun˘arile în tab˘ar˘a
63
t˘arii pe care Domnul a preg˘atit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu
credin¸t˘a. Dac˘a am exercita credin¸ta în Cuvântul viului Dumnezeu,
am avea cele mai bogate binecuvânt˘ari. Noi Îl dezonor˘am pe Dum-
nezeu prin lipsa noastr˘a de credin¸t˘a; de aceea nu putem împ˘art˘a¸si
altora via¸t˘a, aducând o m˘arturie vie ¸si în˘al¸t˘atoare. Noi nu putem da
ceea ce nu avem.
Dac˘a vom umbla smeri¸ti cu Dumnezeu, dac˘a vom lucra în Spiri-
tul lui Hristos, nimeni dintre noi nu va purta poveri grele. Noi le vom
pune asupra Marelui purt˘ator de poveri. Atunci putem s˘a a¸stept˘am
biruin¸ta în prezen¸ta lui Dumnezeu, în comuniunea iubirii Sale. De la
început pân˘a la sfâr¸sit, fiecare adunare în tab˘ar˘a poate fi un praznic
al dragostei, datorit˘a prezen¸tei lui Dumnezeu în mijlocul poporului
S˘au.
Tot cerul e interesat de mântuirea noastr˘a. Îngerii lui Dumnezeu,
mii de mii ¸si de zece mii de ori zece mii, sunt îns˘arcina¸ti s˘a serveasc˘a
celor care vor mo¸steni mântuirea. Ei ne feresc de r˘au ¸si dau înapoi
puterile întunericului care caut˘a nimicirea noastr˘a. Nu avem noi oare
motive s˘a fim recunosc˘atori în fiecare clip˘a, s˘a fim recunosc˘atori
chiar ¸si atunci când în mod aparent se ivesc greut˘a¸ti pe c˘ararea
noastr˘a?
Domnul Însu¸si este sprijinul nostru. „Strig˘a de bucurie fiica
Sionului! Strig˘a de veselie, Israele! Bucur˘a-te ¸si salt˘a de veselie din
toat˘a inima ta, fiica Ierusalimului!“(...) „Domnul Dumnezeul t˘au
este în mijlocul t˘au, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de
tine cu mare bucurie, va t˘acea în dragostea Lui, ¸si nu va mai putea
de veselie pentru tine“ (¸sef. 3,14.17). Aceasta este m˘arturia pe care
[64]
Domnul dore¸ste s˘a o prezent˘am lumii. Lauda Lui s˘a fie pururea în
inimile noastre ¸si pe buzele noastre.
O asemenea m˘arturie va avea influen¸t˘a asupra altora. Atunci
când c˘aut˘am s˘a-i întoarcem pe oameni de la pl˘acerea îng˘aduin¸telor
egoiste, de a-¸si asigura fericirea, trebuie s˘a le ar˘at˘am c˘a noi avem
ceva mai bun decât ceea ce caut˘a ei. Când Isus a vorbit cu femeia
samariteanc˘a, El n-a mustrat-o c˘a a venit s˘a scoat˘a ap˘a din fântâna
lui Iacov, ci i-a prezentat ceva de o nespus de mare valoare. În
compara¸tie cu fântâna lui Iacov, El i-a prezentat fântâna apelor vii.
„Dac˘a ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu“, a zis El, „¸si Cine este
Cel ce-¸ti zice: «D˘a-Mi s˘a beau», tu singur˘a ai fi cerut s˘a bei, ¸si El
¸ti-ar fi dat ap˘a vie(...) Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în