Basic HTML Version
100
Adev˘arul despre îngeri
Isaia
În zilele lui Isaia, idolatria în sine nu mai surprindea pe nimeni.
Practicile nelegiuite deveniser˘a atât de obi¸snuite în toate clasele,
încât cei pu¸tini, care r˘am˘aseser˘a credincio¸si lui Dumnezeu, erau
adesea ispiti¸ti s˘a-¸si piard˘a cump˘atul ¸si s˘a se lase prad˘a descuraj˘arii
¸si dezn˘adejdii...
Astfel de gânduri i-au trecut ¸si lui Isaia prin minte în timp ce
st˘atea sub coloana templului. Deodat˘a, poarta ¸si perdeaua din˘auntru
a templului par a se fi ridicat ¸si retras ¸si i-a fost permis s˘a priveasc˘a
în˘auntru, în sfânta sfintelor, unde nici m˘acar profetul nu putea p˘a-
trunde. Apoi, i s-a înf˘a¸ti¸sat o viziune a lui Iehova stând pe un tron
înalt, în timp ce poalele mantiei Lui umpleau templul de slav˘a. De
fiecare parte a tronului se aflau serafimi, care î¸si ascundeau fe¸tele, în
adorare, în timp ce slujeau Domnului lor ¸si se uneau în proclamare
solemn˘a: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul o¸stirilor; tot p˘amântul este
plin de slava Sa.“ — PK 306, 307
O slav˘a de nedescris ie¸sea de la persoana de pe tron ¸si poalele
mantiei Lui umpleau templul... De fiecare parte a tronului harului se
aflau heruvimi, ca o gard˘a în jurului Regelui cel m˘are¸t ¸si ei str˘alu-
ceau de slava care îi înv˘aluia din prezen¸ta lui Dumnezeu. Pe când
cântecele lor de laud˘a r˘asunau în note profunde, de sincer˘a adorare,
stâlpii por¸tii se cutremurau de parc˘a erau zgudui¸ti de un cutremur.
[136]
Aceste fiin¸te sfinte cântau laud˘a ¸si slav˘a lui Dumnezeu, cu buze
neîntinate de p˘acat. Contrastul dintre lauda slab˘a, pe care el [Isaia]
era obi¸snuit s˘a o aduc˘a Creatorului, ¸si laudele fierbin¸ti ale serafimilor
l-au uluit ¸si umilit pe profet. În acele clipe, el avea privilegiul sublim
de a pre¸tui cur˘a¸tia neîntinat˘a a caracterului prosl˘avit al lui Iehova.
Pe când asculta cânt˘arile îngerilor, în timp ce ace¸stia strigau
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul o¸stirilor; tot p˘amântul este plin de
slava Sa“, slava, puterea infinit˘a ¸si maiestatea neîntrecut˘a a Domnului
au trecut prin fa¸ta lui, în viziune, ¸si s-au întip˘arit în sufletul s˘au. În
lumina acestei str˘aluciri f˘ar˘a seam˘an, care ar˘ata tot ce i se putea
descoperi în viziune cu privire la caracterul divin, i-a ap˘arut în fa¸t˘a
propria-i p˘ac˘ato¸senie într-o claritate izbitoare. Chiar ¸si cuvintele pe
care le rostea el i se p˘areau întinate. — RH 16 octombrie 1888
Serafimii se aflau în prezen¸ta lui Isus, totu¸si ei î¸si acopereau
fa¸ta ¸si picioarele cu aripile. Ei priveau frumuse¸tea Împ˘aratului ¸si se