Basic HTML Version
46
Adev˘arul despre îngeri
senza¸tie d˘at˘atoare de pl˘acere, ¸si ea î¸si imagina c˘a era ceea ce sim¸teau
îngerii. — 3T 72
Ea a luat atunci fructul, a mâncat ¸si ¸si-a închipuit c˘a simte puterea
însufle¸titoare a unei existen¸te noi ¸si înalte, ca urmare a influen¸tei
antrenante a pomului oprit. Ea se afla într-o încântare ciudat˘a ¸si
[57]
nenatural˘a, în timp ce îl c˘auta pe so¸tul ei, având în mân˘a fructul
oprit. Ea i-a povestit cuvântarea în¸teleapt˘a a ¸sarpelui ¸si a vrut s˘a-l
conduc˘a de îndat˘a la pomul cuno¸stin¸tei. I-a spus c˘a ea a mâncat
din fruct ¸si c˘a, în loc de a avea vreun sim¸t˘amânt al mor¸tii, a avut
sim¸t˘amântul unei influen¸te pl˘acute, însufle¸titoare. De îndat˘a ce ¸si-a
dovedit neascultarea, Eva a devenit un medium puternic, prin care
s˘a se produc˘a c˘aderea so¸tului ei. — 1SP 38,39
O expresie de triste¸te a cuprins fa¸ta lui Adam. El p˘area uluit
¸si alarmat. La cuvintele Evei, el a r˘aspuns c˘a acesta trebuie s˘a fie
vr˘ajma¸sul despre care îi avertizase Dumnezeu; ¸si c˘a, în virtutea
sentin¸tei divine, ea trebuia s˘a moar˘a. Ca r˘aspuns, ea l-a îndemnat
s˘a m˘anânce ¸si el, repetându-i cuvintele ¸sarpelui, ¸si anume c˘a nu
vor muri. Eva a sus¸tinut c˘a acest lucru trebuie s˘a fie adev˘arat, din
moment ce nu sim¸tea nici o dovad˘a a nepl˘acerii lui Dumnezeu...
Adam a în¸teles c˘a tovar˘a¸sa lui a c˘alcat porunca lui Dumnezeu
¸si nu a ¸tinut seama de unica interdic¸tie care le fusese pus˘a ca test
al credincio¸siei ¸si dragostei lor. În mintea lui era o lupt˘a teribil˘a. A
plâns cu amar c˘a o l˘asase pe Eva s˘a se îndep˘arteze de el. Dar acum
fapta era comis˘a; trebuia s˘a fie desp˘ar¸tit de cea a c˘arei companie
fusese bucuria lui. Cum ar fi suportat aceasta? S-a hot˘arât s˘a-i îm-
p˘art˘a¸seasc˘a soarta. La urma urmei, s-a gândit el, oare nu e posibil s˘a
fie adev˘arate cuvintele ¸sarpelui cel în¸telept? Eva era în fa¸ta lui, la fel
de frumoas˘a ¸si, în aparen¸t˘a, la fel de inocent˘a ca înaintea acestui act
al neascult˘arii. Ea a exprimat o ¸si mai mare dragoste pentru el decât
înainte. Nu vedea la ea nici un semn al mor¸tii ¸si s-a decis s˘a înfrunte
consecin¸tele. A luat fructul ¸si l-a mâncat repede.
[58]
Dup˘a p˘ac˘atuire, Adam ¸si-a închipuit la început c˘a trece într-o
stare mai înalt˘a a existen¸tei. Îns˘a curând, gândul p˘acatului s˘au l-a
umplut de groaz˘a. Aerul, care pân˘a atunci avusese o temperatur˘a
blând˘a ¸si uniform˘a, p˘area c˘a înghea¸t˘a perechea vinovat˘a. Dragostea
¸si pacea lor s-au dus ¸si în locul acestora au avut sim¸t˘amântul p˘a-
catului, al spaimei fa¸t˘a de viitor, al goliciunii suflete¸sti. — PP 56,
57