54
Adev˘arul despre îngeri
la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul ¸si aducându-I închinare.
— ST 20 februarie 1879
El [Enoh] c˘auta s˘a aib˘a anumite momente în care s˘a fie singur ¸si
nu dorea s˘a fie g˘asit de oameni, pentru c˘a ei îi întrerupeau medita¸tia
sfânt˘a ¸si comuniunea lui cu Dumnezeu. El nu se retr˘agea întotdeauna
din societatea acelora care îl iubeau ¸si ascultau cuvintele lui în¸telepte;
¸si nici nu se separa cu totul de cei strica¸ti. El se întâlnea ¸si cu cei
buni, ¸si cu cei r˘ai, în anumite momente stabilite, ¸si se str˘aduia s˘a-i
întoarc˘a pe cei r˘ai de la calea lor cea rea. — 3SG 56
Enoh se apropia tot mai mult de cer, în timp ce era în comuniune
cu Dumnezeu... Domnul îl iubea pe Enoh, pentru c˘a el Îl urma cu
credincio¸sie ¸si hot˘arâre ¸si ura nedreptatea ¸si c˘auta cu st˘aruin¸t˘a o
mai des˘avâr¸sit˘a cunoa¸stere a voii Sale, pentru ca s˘a o poat˘a aduce
la îndeplinire. El tânjea de dorul de a fi mai aproape de Dumnezeu,
de care se temea, pe care Îl respecta ¸si adora. Domnul nu avea s˘a
îng˘aduie ca Enoh s˘a moar˘a ca to¸ti ceilal¸ti oameni, ci i-a trimis pe
îngerii S˘ai s˘a-l ia la cer, f˘ar˘a ca s˘a vad˘a moartea. În prezen¸ta celor
neprih˘ani¸ti ¸si nelegiui¸ti, Enoh a fost luat din mijlocul lor. Cei care îl
iubeau au gândit c˘a poate Dumnezeu l-a l˘asat în vreunul din locurile
în care obi¸snuia s˘a se retrag˘a; îns˘a dup˘a ce l-au c˘autat cu st˘aruin¸t˘a
¸si nu l-au g˘asit, au raportat c˘a nu era în acele locuri, c˘aci îl luase
Domnul. — ST 20 februarie 1879 Carele de foc ale Domnului au
[68]
fost trimise pentru b˘arbatul Lui cel sfânt ¸si el a fost dus la cer. —
RH 19 aprilie 1870
Domnul mi-a dat o viziune despre celelalte lumi. Mi-au fost
date aripi ¸si un înger m-a înso¸tit din cetate pân˘a într-un loc care
era str˘alucitor ¸si plin de slav˘a... Apoi, am fost luat˘a într-o lume
care avea ¸sapte luni [
astre, n.tr.
]. Acolo, l-am v˘azut pe b˘atrânul ¸si
bunul Enoh, care fusese r˘apit la cer. În mâna Sa dreapt˘a avea o
ramur˘a minunat˘a de palmier, pe ale c˘arei frunze, pe fiecare dintre
ele, era scris: „Biruin¸t˘a“. Pe capul s˘au era o ghirland˘a alb˘a, de o
str˘alucire ce-¸ti lua ochii, cu frunze, iar în mijlocul fiec˘arei frunze era
scris „Cur˘a¸tie“; în jurul ghirlandei erau pietre pre¸tioase, de diferite
culori, care str˘aluceau mai tare ca stelele ¸si reflectau asupra literelor,
m˘arindu-le str˘alucirea. În partea din spate a capului s˘au era un
arc, unde se închidea ghirlanda ¸si pe acel arc era scris „Sfin¸tenie“.
Deasupra ghirlandei era o coroan˘a minunat˘a, care str˘alucea mai tare
ca soarele. L-am întrebat dac˘a acela era locul unde a fost dus când a