66
Adev˘arul despre îngeri
sale, gândul la Esau îl umplea de presim¸tiri înfrico¸s˘atoare... Din nou,
Domnul i-a dat lui Iacov un semn al grijii divine. — PP 195
Pe când era în drumul s˘au, pe Iacov l-au întâlnit îngerii lui Dum-
nezeu. Când i-a v˘azut, el a spus: „Aceasta este o¸stirea lui
Dumnezeu“. El a v˘azut îngerii lui Dumnezeu într-un vis, t˘ab˘a-
rând în jurul lui. — 3SG 127
Mergând în fa¸t˘a... [Iacov], ca ¸si când ar fi croit calea, a z˘arit dou˘a
o¸sti de îngeri cere¸sti mergând ca pentru c˘al˘auzire ¸si ap˘arare; ¸si când
i-a v˘azut, a exclamat în cuvinte de laud˘a: „Aceasta este tab˘ara lui
[85]
Dumnezeu“. ¸Si a pus numele acelui loc Mahanaim, care înseamn˘a
dou˘a o¸stiri sau tabere. — ST 20 noiembrie 1879
Totu¸si, Iacov sim¸tea c˘a trebuie s˘a fac˘a ceva pentru a-¸si asigura
propria siguran¸t˘a. De aceea, a trimis soli cu un mesaj de împ˘acare
care s˘a-l întâmpine pe fratele s˘au... Dar slujitorii s-au întors cu vestea
c˘a Esau se apropie cu patru sute de oameni ¸si c˘a nu a trimis nici un
r˘aspuns la mesajul s˘au prietenesc... „Iacov s-a însp˘aimântat foarte
mult ¸si l-a apucat groaza“... Apoi, i-a împ˘ar¸tit [familia ¸si slujitorii
s˘ai] în dou˘a grupe, astfel c˘a, dac˘a una avea s˘a fie atacat˘a, cealalt˘a s˘a
poat˘a avea posibilitatea de a sc˘apa...
Au ajuns acum la pârul Iaboc ¸si, deoarece se înnopta, Iacov ¸si-a
trecut familia dincolo de vadul pârâului, iar el a r˘amas în urm˘a singur.
S-a hot˘arât s˘a petreac˘a noaptea în rug˘aciune ¸si dorea s˘a fie singur cu
Dumnezeu...
Deodat˘a simte o mân˘a puternic˘a asupra lui. Gândea c˘a e vreun
vr˘ajma¸s care caut˘a s˘a-i ia via¸ta ¸si a început s˘a lupte, ca s˘a scape de
acel atacator. Pe întuneric, cei doi au luptat ca s˘a ias˘a înving˘atori.
Nu s-a rostit nici un cuvânt, îns˘a Iacov ¸si-a folosit toat˘a puterea ¸si
nu s-a odihnit nici o clip˘a. În timp ce se lupta astfel pentru via¸ta sa,
sim¸t˘amântul vinov˘a¸tiei îi ap˘asa sufletul; p˘acatele sale îi ap˘areau în
fa¸t˘a pentru a-l îndep˘arta din prezen¸ta lui Dumnezeu. Îns˘a, în criza
aceea teribil˘a el ¸si-a adus aminte de f˘ag˘aduin¸tele lui Dumnezeu ¸si a
început s˘a implore din toat˘a inima îndurarea Sa. Lupta a continuat
pân˘a aproape de zorii zilei, pân˘a când str˘ainul ¸si-a pus degetul pe
coapsa lui Iacov ¸si el a fost paralizat pe loc. Patriarhul ¸si-a dat seama
[86]
acum cu cine luptase. El era con¸stient acum c˘a luptase cu un sol
ceresc ¸si acesta era motivul pentru care, cu tot efortul lui aproape
supraomenesc nu a putut ob¸tine biruin¸ta. — PP 196, 197